LUPII ATACĂ

Lupii atacă oameni pe la colţuri,

Cu ai lor colţi de om nesătul.

Oameni pe străzi

Atacă asfaltul moale

De atâta greutate.

Plouă în case

Cu om de blana neagră,

Şi cu lupi umani ici- colo.

Clădirile pulsează

De prea mult atac:

Panică, frică,

Răutate, invidie…


Numai lupii de mare

Înoată liniştiţi

În ape limpezi acoperite cu pături de alge,

Şi răpite de stânci rebele.

 …

Stau la şuetă cu lupul meu,

Şi îi descopăr umanul

Care a depăşit de mult

Şi cu mult

Umanul meu.


Străzile plâng în hohote,

Clădirile îmbătrânesc pe rând,

Albesc arborii de aer negru…

Aer negru respirat dintotdeauna,

Aici, unde lupii atacă oameni…

Şi unde oamenii atacă lupi…


Îmi umblă blana sub piele

Fără să vreau,

Fără să o pot controla.

Timpul se sufocă

Din greutatea de necuprins

Când eu stau şi aştept…

  

Nu mai vreau să lâncezesc pe timp !

Vreau să-i dau bice

Şi să păşesc pe drumuri

De necuprins…

Alte drumuri neştiute

Unde lupul este om,

Iar omul este lup.

(©Ana-Lucretia Nedelcu/LiterAnART in Antologia Romeo si Julieta la Mizil 2010-2011)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: