,,PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMÂNESC”- C-tin Noica (extras recenzie)

Filosofia, în accepţiunea lui Noica, se naşte dintr-un haos, o tensiune, o zbatere interioară,  ce-şi pune în permanenţă întrebări şi cauta răspunsuri. Numai aşa se poate naşte filosofia, concept ce pare să nu existe în mod real în germenul sufletului românesc. Există un conflict între două dimensiuni, ce păgână şi cea creştină, autorul identificându-se mai degrabă cu cea păgână, numai acolo unde se manifestă zbaterile lăuntrice. Noica a constatat că nu avem propriu- zis o filosofie ci, mai degrabă, o gândire filosofică care ar putea duce către un rezultat viabil. El a indicat însă numai punctele de interferenţă, locurile în care sensibilitatea românească se precipită în nişte cărţi, nimic mai mult. 

Noica este atât omul subiectiv, cât şi cel obiectiv; el este de accord cu anumite aspecte, însă critică altele, fapt întâlnit în analiza fiecăruia în parte. Nu este de mirare că armonizarea anumitor aspecte culese de la fiecare ar face portretul ideal al unui popor român cu suflet de filosof: asceza lui Basarab, însă nu fanatismul, activismul lui Cantemir, însă nu cel excesiv, misterul lui Blaga care însă, poate fi păstrat pe deplin, având rolul său de echilibru în tot acest tablou.

Românul s-a născut păstor, ca orice popor rural până la urmă, popor ce-şi găseşte existenţa legată în primul rând de doină, dor şi jale, de basme şi ziceri adunate din generaţie în generaţie. Înainte de agricultură a fost scâncetul de copil la naştere care nu este altceva decât primul sunet (primordial) din popor. Apoi ne-am ocupat de hrana biologică. 

Ceasul umbla, loveşte, şi vremea stă, vremuieşte. Proverbul românesc nu face decât să accentueze opinia autorului despre staticul românesc: ‘Vremea nu-i pare curgere, ci stare pe loc, fixitate, permanenţă. […] A vremui nu aduce nimic nou faţă de vreme. O repetă, o defineşte ca neîntâmplare, ca repaus. […] Toate veacurile se înţeleg ca ziua de ieri.’ În acest context static, omul ruralului românesc nu poate progresa, nu poate cunoaşte, nu se poate desăvârşi.

(©Ana-Lucretia Nedelcu/LiterAnART)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: