Minoritatile nationale vs. Imigrantii – cine si ce drepturi are ?

Ar fi neoportun ca, din punct de vedere uman sa punem o bariera intre cele doua categorii sociale, sa facem diferente de statut si sa fim, pana la urma, intoleranti.
Problematica aceasta este insa destul de delicata, poate chiar prea delicata si greu de abordat intr-o gandire ca fiind general valabila discriminatorie. Mai degraba, in aceasta ecuatie, ar trebui sa cautam atent, cu lupa, o gandire vizionara, sustenabila, care sa imbine perfect logica unei legislatii corecte si moralitatea unei umanitati nepatate.
In mod normal, conform legislatiei, imigrantii nu au niciodata aceleasi drepturi ca si minoritatile nationale din motive de securitate nationala in primul rand, deoarece imigrantii ar profita de ajutoarele sociale, iar tara in cauza ar intra intr-un haos fara precedent, o stare de calamitate sociala si un sentiment de pierdere a controlului propriului cetatean.
Pe de alta parte, imigrantii nu pot fi ignorati. Sunt imigranti si, de cele mai multe ori, motivele migrarii sunt mai mult decat serioase, grave si poate chiar o necesitate acuta. De ce si ce ar trebui sa faca statele cu numar impresionant de imigranti? Este o intrebare la care trebuie sa gasim fiecare din noi raspunsul, nefiind subiectul principal al relatarii noastre de fata.
La capatul celalalt, ce fac tarile gazda care se confrunta cu afluxul continuu de imigranti, cum pot ele gestiona aceasta problema reala si parca de nerezolvat ?
As crede ca legile unei tari gazda nu trebuie sa fie nici discriminatorii pana la capat si nici permisive pana la capatul opus, ci ar trebui sa imbine toleranta data de drepturile oricarui om cu o logica a responsabilizarii imigrantului intr-un fel sau altul. Iata care ar fi, in opinia mea, o parte dintr-o viziune noua a schimbarii.

In primul rand, as considera necesar ca oricare tara gazda sa nu abordeze acest inconvenient ca pe o pacoste si sa nu-i considere pe imigranti ca un obstacol in calea fericirii tarii lor si a dezvoltarii, ci mai degraba sa se intrebe – Cum am putea face ca imigrantii sa constituie o resursa pentru noi? Cu aceasta intrebare putem intrevedea o sansa adusa atat acestor oameni disperati, cat si unei tari care doreste sa-si continue drumul dezvoltarii sustenabile. Sub aceasta viziune este usor sa ne dam seama ca este necesara o lege care sa dea o sansa imigrantilor la un trai mai bun in afara tarii lor, un trai bazat pe respect, intelegere si responsabilitate.
Trebuie subliniat deopotriva si faptul ca un dialog constructiv intre statele implicate nu trebuie sa lipseasca, fiind mai mult decat necesar pentru rezolvarea conflictelor sociale.
Revenind in punctul intrebarii de mai sus, putem alinia pe acelasi nivel o lege permisiva dar si responsabila care sa fie bazata pe alocarea unui trai de subzistenta, cu locuinta, asigurare de sanatate si loc de munca, fara drept la ajutor social imediat. Astfel, imigrantul sa fie obligat sa munceasca cel putin un an in tara gazda, acest lucru fiind menit a-l responsabiliza in mod clar pentru a nu cere ajutor social dupa numai o luna de venire pe taram strain.

Intr-o privire generala, stim deja ca imigrantii nu sunt bine veniti niciunde in lume si drepturile omului sunt astfel incalcate. De aceea este nevoie de o noua viziune extinsa a statului care sa poata `jongla`, prin crearea unui dialog constructiv, intre cetateni, minoritati si imigranti intru dezvoltare, cooperare prin programe si proiecte sustenabile si anti-discriminatorii – initiative care sa aduca la aceeasi masa cei trei actori in cauza.
Pentru o astfel de viziune insa, este necesara, in primul rand, o politica sociala nationala in favoarea cetateanului, adecvata integrarii si nu asimilarii minoritatii nationale si mai apoi indreptata constructiv catre imigrant.
Statul este catalizatorul dialogului intre cele trei parti implicate, un dialog ce nu poate fi pornit decat prin legi vizionare, sustenabile, integratorii.

(©Ana-Lucretia Nedelcu-Ianuarie 2014)

Advertisements

Recomandari privind integrarea efectiva a romilor

Pentru ca o societate sa devina responsabila vis-a-vis de minoritatile ei, trebuie ca mai intai sa aiba grija de cetatenii ei. Primul pas in responsabilitatea ce o poarta administratia Statului este legata de Educatie. Aceasta reprezinta baza unei societati sanatoase, cu cetateni constienti si responsabili la randul lor. Educatia este cheia unei societati sustenabile, democratice si antidiscriminatorii unde cetatenii, indiferent de etnie, dispun de sanse egale.

Societatea romaneasca nu este nici pe departe o natiune sanatoasa, deoarece nu investeste, in primul rand, in sistemul de invatamant, cu precadere in educatia generala, de masa care sa `atace` categoriile marginalizate, cei fara de speranta la o educatie normala, sa combata delicventa juvenila si sa aduca la scoala pe toata lumea, indiferent de statut.

Pornind de aici, daca vrem un exemplu concret de tara fara un plan general, exemplul cel mai bun este Romania. Astfel avem ceea ce vedem déjà zi de zi – delicventa, discriminare, saracie, violenta, nepasare, rautate, tineri fara speranta la un viitor, fara loc de munca … si lista poate continua.
Presupunand ca educatia ar merge in parametrii normali, minoritatile nationale ar fi integrate automat printr-o strategie care vine practic de la sine, fara mari eforturi, deoarece ar presupune sanse egale pentru toti. O gandire corecta si logica in domeniul educatiei trebuie facuta pe 100 de ani, adica in mod vizionar, sustenabil si integratoriu. Numai asa, o societatea se poate dezvolta si poate evolua.

Asadar, este greu sa sarim peste niste etape vitale de evolutie sociala, peste un plan de tara care sa includa toate domeniile necesare unei evolutii generale, si sa trecem direct la integrarea unei minoritati nationale – romii in cazul de fata.
O tara se construieste cu cetatenii ei prin aportul adus de fiecare dintre ei. Cetateanul trebuie `sa creasca` intr-un mediu propice dezvoltarii fizice si mentale sanatoase. Cetateanul este si minoritarul …

Iata cateva idei legate de tema de fata, valabile pentru o societate sanatoasa –
– La nivel national, crearea unui program | plan general care sa ofere acces la educatie si sanse egale si sa oblige autoritatile locale sa se implice activ in integrarea romilor.
– La nivel local, crearea unor activitati adaptate la problematica specifica zonei, luand in considerare numarul romilor, nevoile lor si infrastructura ca baza de incepere a `lucrului`.
– In sistemul educational, accent pe metode non-formale si, deci, pe un stil de viata sanatos, gandire critica si creativa, asertivitate si curiozitate – metode ce formeaza un adult sanatos fizic si mental.
– Promovarea talentului fiecaruia si accesul la cultura.
– Crearea de evenimente interetnice si interculturale care sa diminueaze stereotipurile de gandire si sa obisnuiasca la un dialog intercultural si la o ascultare activa.
– Incurajarea proiectelor | initiativelor comune pentru dezvoltarea societatii in ansamblu, marcarea unitatii in diversitate.
… lista deschisa !

(©Ana-Lucretia Nedelcu-Ianuarie 2014)

ROMII…O PERCEPTIE…

Dupa parerea mea, problematica romilor s-a augmentat in ultimii ani, ajungand la cote inimaginabile de stres psihologic si administratie publica deficitara in ce priveste aceasta minoritate, la nivel national, binenteles, dar cu ecouri ingrijoratoare la nivel European. În contextul european în care ne regasim cu totii, poate fi analizat raportul dintre identitate şi integrare. Iar definirea identităţii europene trebuie gestionată în raport cu identitatea naţională.

Cand vorbim despre problematica unei minoritati si a convietuirii in cadrul European, cred ca trebuie sa facem diferenta intre 2 concepte – cel de ASIMILARE si cel de INTEGRARE .

Asimilarea presupune absorţia unei minorităţi în condiţiile anulării identităţii culturale proprii şi introducerea în anume tipare ale majorităţii. Am putea-o numi convertire sau s-ar putea defini şi ca suprimarea sau purificarea etnica. În final aceasta presupune discriminare şi separatism, creând astfel ETNOCIDUL care este egal cu pierderea identităţii unui popor.

Pe de altă parte, integrarea presupune unitate în diveristate, adică acceptarea unei culturi şi a unei civilizaţii minoritare sau grupuri etnice, considerând-o un suflu nou, un pilon în procesul de dezvoltare a unei lumi noi. Incumba intrebarea `Imigrantii pot reprezenta o problema sau o resursa pentru tara-gazda ?`

O majoritate trebuie sa stie cum sa integreze o minoritate si nu `sa-i dea la cap` ori de cate ori are ocazia. Nu suntem singura tara care include minoritatea tiganeasca, insa suntem singura tara care nu a stiut niciodata sa integreze aceasta minoritate in sensul mai sus mentionat – nici macar Bulgaria nu are probleme atat de mari cu tiganii. Mereu m-am intrebat cum o tara ca Spania a stiut sa faca din tiganii ei un patrimoniu mondial prin muzica si dansul flamenco sau portul specific?

Cred cu tarie ca exista si o dimensiune psihologica a acestui fenomen, unde tiganii ca etnie reprezinta un personaj mimetic in aceasta ecuatie, copiind in practic si cu o extrema usurinta o mentalitate sau o psihologie colectiva ce caracterizeaza spatiul unde ei se regasesc.
In rest, se pare ca exista cu adevarat o rea-vointa, o nepasare si o discriminare mult prea puternic accentuate in context romanesc, in ce priveste aceasta minoritate, din partea administratiei publice nationale, a unui popor cu aere de elite, dar si a unei Media care nu cauta decat subiecte-tabloid facatoare de audienta.

Ce pot observa ca o viziune generala in ce priveste Media internationala in comparatie cu cea romaneasca, este diferenta de stil a prezentarii stirilor – obiectivitate la nivel international versus subiectivitate sau tabloidizare la nivel national. Asta nu ma poate duce cu gandul decat la o lipsa de educatie si profesionalism. Iar daca pana si presa europeana-internationala a ajuns sa prezinte acest tip de subiecte legate de romi cu o anumita tenta rasista, discriminatorie, chiar cu o frica subinteleasa – aspect pe care l-am observat de multe ori – este numai rezultatul proastei gestionari la nivel romanesc a acestei probleme.
Nu neg atitudinea nedorita a Frantei, spre exemplu, de expulzare a romilor din sudul tarii, reactie ce denota, pe de-o parte, un apel catre administratia romaneasca la a face ceva in acest sens, pe de alta parte, o atitudine anti-europeana care in fond presupune unitate in diversitate, cetatenie europeana si gestionarea problemelor in comun. Cuvinte publice din partea unor politicieni francezi de genul `mizeria Europei` sau `Romania cersetoare` nu stiu insa daca isi au locul. Sa ne gandim mai bine la o solutie impreuna, decat sa ne atacam in acest mod si la acest nivel.

Locuind chiar in sudul Frantei – Marsilia- miezul problemelor de acest tip- pe o perioada indelungata, am luat contact direct cu aceasta grava problema, i-am vazut in fiecare zi in centrul orasului, pe la colturile strazilor, sub podurile promiscue. Am fost discriminata ca sunt romanca in diferite institutii publice si am avut surpriza sa aud si sa vad ca multi francezi nu stiu ca roman si rom sunt cuvinte diferite, unii crezand ca romii sunt poporul din Romania. In nici un caz nu am urat romii pentru asta – asa cum spun multi ca `ne-au facut de ras peste tot` – ci mai degraba am constientizat profund situatia grava de la noi din tara, intoleranta si lipsa de viziune asupra unor programe ce se cer urgent a fi aplicate.
Pe de alta parte, am avut placuta surpriza sa colaborez cu ONG-uri nationale cu multiple filiale locale, specializate in problematica refugiatilor-azilantilor-imigrantilor – La Cimade, care au dezvoltat si au pus in practica proiecte, ateliere si dezbateri speciale de integrare pentru romi, publicand brosuri si livrete cu toate aceste initiative care vorbesc atat despre expulzarea pe nedrept a lor si dificila comunicare cu administratia publica locala in ce-i priveste, cat si despre incurajarea a ceea ce ei pot realiza la o prima vedere – arta originala de calitate autentica, si nu maneaua care s-a dezvoltat la noi. Mi s-a parut ceva extraordinar sa observ cum face altcineva treaba pentru noi.

Desigur, exista si la noi ONG-uri care se presupune ca isi fac treaba, poate si-o si fac, insa prea putin are impact la nivel national, iar la nivel european vedem bine ce reactii primim.
Dupa parerea mea, rolul Media incumba 2 aspecte – a fi obiectiv, profesionist si a educa in sens cetatenesc, de unitate, nu a starni uri, panici si forme fara fond in ce priveste dialogul.
Sa nu uitam ca ultima reactie a Angliei vis-a-vis de aspectul deschiderii granitelor pentru romani si bulgari incepand cu 2014 a fost cam asa, parafrazand – `Nici nu ne gandim la asa ceva. Vom mentine restrictiile, pentru ca daca vom da drumul, vor veni muuulti !!!` – referire directa la romi.

(©Ana-Lucretia Nedelcu-Decembrie 2013)

AnARTivism on Elephant Journal – dedicated to the mindful life

Gotta love artivism! -)

AnARTivism is on Elephant Journal – dedicated to the mindful life!

A personal statement on how AnARTivism was born.

`Ever since I was a kid, I was fascinated by textiles and crafting….`

here http://www.elephantjournal.com/2014/06/why-i-pursued-a-career-sustainable-fashion-design-ana-nedelcu/

Feel free to post comments and like my creative page! -)

Enjoy the reading -)