Lost in that weird moon …

The weirdest thing in life
Was that journey we took hand in hand
Me and my moon … my guide … my pride …
Around the skies, the seas and the mountains
Around the starts, the galaxies and the fountains!
Borders and doubt came from beyond
And we ran like scared kids all along.
Back and forth … with playful roots
And now we know was not `the goods`.
I need not to miss you as a mother
I need not to have you as a father
I need not to call you as a brother
But I need to bond to you as a whole … of these matters
And more …
As lover and friend  …
But are we even friends anymore?
I do not know … as this deception brought even more
Of time petrified on a stone,
Of black and white hearts killed in this storm.
What was the path of your steps?
Who was the figure behind your mask?
And who was that child you used to know?
We are all of these figures and yet none
But we relate to each other
In our hearts no matter if they come!
I do not want to hurt you!
It`s a necessity to be so!
I do not want to hurt you!
But to come myself alive
From my human ego and disguise …
As you do…
And to say to you `wake up!`
From your boundary past
So we can both come clean
From our miserable cast!
Let the water of space wash everything
And let us, as newly-born
Wear the clarity of an untouchable storm!
Fooling around and carve
Inside this bath of skies and stars!
Dear Moon from beyond,
I miss you like hell and so on,
I need you like air for breathing
And I need you like water for growing!
There is no denial
Of my need for your presence!

 

No addiction involved but only the truth
Is THIS how I feel for the sake of my ruth!
Time is my partner
In this beautiful journey
Where the heart became my queen
And the mind remains phony!

The weirdest thing in life is that

I can clearly hear your calling …

And I cannot say `yes` or `no`

I can only wait for your courage …

On my way through life!

(by LiterAnART Copyright©2015 All rights reserved)

 

Advertisements

Cetăţeni străini pe pământ străin … într-o ţară paradox …

P1070375În continuarea unor mai vechi campanii iniţiate în domeniul migraţiei, atât în ţarǎ cât şi în străinătate, recent şi pe parcursul unei luni, am realizat un alt studiu în acest sens. Dorinţa de a mă implica în acest tip de demers este interesul personal pentru problematica/fenomenul migraţiei, fie că vorbim de Emigranţi sau Imigranţi.

Un scurt istoric sunǎ cam aşa ->
1. O primă abordare am realizat-o în decembrie 2007 – un an crucial, o temă extrem de actuală acelori vremuri, migraţia forţei de muncă în România şi impactul ei asupra copiilor rămaşi acasă. De astfel, o temă extrem de actuală şi astăzi, prin multitudinea de cazuri pe care fie le întâlnesc concret, fie le văd pe micul ecran sau despre care citesc în presă.
Scenariul pe care l-am scris ca şi proiect non-formal – teatru social – se numeşte Şah- Da sau Nu şi a fost prezentat ca spectacol-lectură în cadrul Zilelor Colegiului Economic Ploieşti. A fost evident pentru toată lumea că, realizând acest proiect, elevii (cls. aXII-a) şi-au dezvoltat capacităţi şi abilităţi umane: exprimarea de sine, comunicarea, munca în echipă, exersarea şi îmbunătăţirea memoriei şi a dicţiei, capacitatea de a te pune în locul altuia, de a trăi experienţe noi, estomparea/eradicarea inhibiţiilor. Trebuie să amintim, binenţeles, de faptul că abordarea în sine a temei, a născut dorinţa de a aduce în prim plan cazuri concrete ale unor elevi cu părinţi plecaţi la muncă în afara ţării şi a adus conştiinţa în mintea tuturor celor implicaţi faţă de această problemă gravă, consecinţele pe care le are atât din punct de vedere psihologic cât şi social -> copiii/tinerii se simt abandonaţi, unii renunţa la şcoală şi o iau pe calea băuturii şi a drogurilor.
2. Un al doilea moment deosebit de cercetare a acestui fenomen a fost realizat în Franţa, la Marsilia, în mijlocul acestui oraş pe cât de fascinant şi încărcat de istorie pe atât de cosmopolit şi controversat în ce priveşte fenomenul migraţiei.

Şansa de a locui aici un an mi-a fost dată de parcurgerea stagiului European de mobilitate pentru tineri – Serviciul European de Voluntariat – unde am realizat două tipuri de studii –>
– Impactul populaţiei Rome prezentǎ în această zonă de sud a Franţei în număr impresionant şi colaborarea cu ONG-uri locale specializate în acest fenomen.
– Viaţa cetăţenilor străini de alte naţionalităţi prezenţi la Marsilia fie ca studenţi, dar mai ales că refugiaţi, azilanţi, oameni cu probleme de integrare.

(articole anterioare aici https://ananedelcu.wordpress.com/category/tell-me-about-human-rights-life-stories/)

Revenind la tema de faţă, ultimul studiu se referă la Migrant în România Interculturala, axat pe părerile cetăţenilor străini prezenţi pe teritoriul României, fie că vorbim despre studenţi sau rezidenţi.
Hotărârea de a realiza acest studiu a venit ca urmare a interacţiunii cu Institutul Intercultural Timişoara unde am parcurs un curs de Dezvoltarea Sensibilităţii Interculturale în Media, ulterior participând la Conferinţa Naţională Migrant în România Interculturala organizată de aceeaşi instituţie între 20-21 iunie la Bucureşti. (vezi concluziile evenimentului aici https://ananedelcu.wordpress.com/2014/11/21/conferinta-nationala-migrant-in-romania-interculturala-bucuresti-20-21-iunie-2014/)

Aşadar, am lansat acest apel către cetăţenii străini studenţi/rezidenţi în România (sau foşti), sub forma unui chestionar adresat experienţei lor în această ţară. Apelul rămâne deschis permanent, fiind un work în progress în studiul domeniului de interes, contribuind de altfel şi într-un viitor program doctoral.

Până în momentul de faţă, studiul nu a cuprins un eşantion extins, însă a inclus persoane de naţionalităţi diferite din spaţiul non-UE – Africa, Asia – dar şi din Europa, şi de diverse categorii sociale – stundenti, artişti, doctori, filologi, mediatori interculturali.
Prin urmare, cetăţenii care au ales să ne calce plaiurile mioritice îmbina cu success şi în proporţii egale o părere şi o atitudine pozitive cu un soi de dezamăgire când vine vorba de administraţia publică şi atitudinea discriminatorie a românilor.

Prima impresie -> frigul de iarnă din România sperie pe cam toată lumea, cel reprezentând o experienţă de neuitat pentru mulţi în procesul de adaptare la noile condiţii. De asemenea, o primǎ impresie ţine de infrastructura nedezvoltată vizibilă clar, călătoriile cu trenul fiind o adevărată aventură nesfârşită a vieţii …
Cei mai mulţi studenţi străini sunt din spaţiul non-UE. Ei aleg să petreacă aici ani buni de studiu (majoritatea urmând Medicina) în primul rând pentru că primesc burse avantajoase ce le acoperă cursurile şi şederea. Cei care nu dispun de burse, spun că studiile aici sunt mult mai ieftine decât la ei în ţară, şi, pentru că România este parte a Uniunii Europene, reprezintă un mare avantaj la angajare după terminarea studiilor.

Comunicarea este dificilă la început, romanii nu prea se descurcă în limba Engleză, însă existǎ cursuri de limbǎ gratuite, în special pentru studenţi care, sunt de altfel obligaţi să parcurgă un an de limbǎ romanǎ premergător studiilor. În funcţie de experienţa fiecăruia, unii se integrează repede, deoarece `ating` zone ale ţării unde românii sunt dispuşi la dialog, sunt dispuşi să ajute, să se implice, având o atitudine pozitivă. Alţii însă experimentează o atitudine intolerantǎ, neprimitoare, fiind mai greu să se adapteze.

Din punct de vedere administrativ şi al documentelor de şedere, cetăţenii străini nu scapa nici ei de statul la cozi interminabile, plimbări pe la sute de ghişee, atitudine recalcitranta, costuri exagerate, spăgi şi o birocraţie ameţitoare, deci, cu o pierdere de timp considerabilă la pachet. Peste toate se pune şi problematica comunicării într-o limbă străină, procesul devenind cu atât mai dificil.

Pe de altă parte însă, România este o ţară permisiva unde aflăm că, vis-à-vis de multe ţări din spaţiul non-UE , ea oferă viză, fiind chiar singura ţară din UE `disponibilǎ` în acest sens. Iată un motiv întemeiat de a te stabili aici.
Aflăm cum unii sunt stabiliţi în ţara noastră încă din vremea comunismului, când le-a fost mult mai uşor să intre pe acest teritoriu faţă de `copiii din ziua de azi care acced la acest spaţiu`.

Pe de altă parte, deşi ţară a Uniunii Europene, România este săracă, oamenii sunt plătiţi mizerabil în comparaţie cu orice altă ţară din Uniune, preţurile însă depăşesc orice închipuire, fiind mai ridicate decât în alte ţări din spaţial European. Tratamentul şi oportunităţile pentru români şi străini sunt egale, ba chiar în multe cazuri `strǎinii iau locurile de muncă ale românilor` fiind privilegiaţi.
La întrebarea `Imigranţii reprezintă o problemă sau o resursă pentru ţara-gazdǎ?` binenţeles ca ei AR TREBUI să reprezinte o resursă, însă nu în defavoarea cetăţeanului nativ şi a minorităţilor naţionale. (vezi articolele din aceeaṣi secţiune https://ananedelcu.wordpress.com/category/tell-me-about-human-rights-life-stories/ )

O ţară paradoxalǎ …
Cultura însă, este la mare preţ, străinii fiind fascinaţi de plaiurile mioritice, de tradiţii şi viaţa eco de la ţară din Ardeal. În materie de cultură proprie, cetăţenii străini devin un studiu de caz pentru români care `sunt oameni curioṣi`. Majoritatea spun că au participat cu mare drag la evenimente culturale ce ţin de tradiţia românească şi că au fost acceptaţi cu căldură să-şi promoveze cultura proprie în cadrul unor evenimente locale, prezentări, festivaluri de dans, poezie, costume, muzica, culinare etc. Unii chiar afirmǎ că nici la ei în ţara nu-şi pot manifesta astfel partea artistică. De asemenea, iniţiativele sunt bine primite, iar procentul in materie de prieteni/amici romani este mare.
Paradoxal, la întrebarea dacă s-au simţit vreodată discriminaţi în România, majoritatea spun că da, mai ales când vine vorba de culoarea pielii sau religie. Cineva îmi spunea cu cinism odată `Barbat frumos, păcat că e negru`. Din păcate mai auzim şi astfel de reacţii care nu pot caracteriza decât o vedere prea îngustă şi o educaţie bigotă, deficitară.
`Sunt fascinat de multitudinea culturilor` – un comentariu venit vis-à-vis de conceptul de multiculturalism – ce este el, ce valoare şi ce impact are asupra oamenilor, este necesar sau nu, reprezintă el un punct în evoluţia umanităţii?
`Multiculturalismul ajutǎ, aduce concepte noi şi fiecare învaţă lucruri noi din culturi noi.`
`Daca oamenii nu pot accepta diferenţele, de ce ar mai trăi pe această planetă?`
`Talentul, nu contează de unde vine, trebuie îmbrăţişat de orice cultură.`

Ce facem ca să promovăm o atitudine anti-discriminatorie şi să încurajăm un dialog intercultural?
– Ar trebui să avem grijă la instituţiile publice, o schimbare în atitudine nu ar strica nimănui.
– Şcoala românească, de exemplu, TREBUIE să introducă în curricula noţiuni ca interculturalitate, multiculturalism, discriminare vs. diversitate etc., noţiuni care să se alinieze la standarde europene/globale.
– Ar trebui să avem o legislaţie mai clară în ce priveşte imigranţii şi integrarea (condiţii, drepturi, obligaţii).
– Ar trebui să educăm Media intru mesaje obiective, anti-rasiste, deoarece, până la urmă, Media reprezintă un factor important în educaţia cetăţenilor.
– Ar trebui să ne implicăm mai mult practic în acţiuni interculturale care să apropie oamenii pentru a învăţa unii de la alţii – `O atitudine discriminatorie nu este de ajutor nimănui în nici o situaţie.`
Ca o privire generală în legătură cu viaţa în România Interculturalǎ, cetăţenii străini fac diferenţa între sudul şi centrul/nordul ţării unde spun ei, dezvoltarea şi atitudinea sunt total diferite -> sudul are o infrastructură deficitară, probleme de mediu şi o doză mai mare de intoleranţǎ, pe când centrul/nordul sunt mai deschise către dialog, oportunităţi şi au un mai mare procent de evoluţie.
În consecinţă, România este într-adevăr o ţară paradoxală, cred că putem identifica această caracteristică încă din istorie, un spaţiu care fluctuează între pozitiv şi negativ, între evoluţie şi involuţie, inovaţie si stagnare, discriminare şi toleranţǎ, dialog şi muţenie, nepăsare şi implicare, râs şi plâns …
Las la latitudinea fiecăruia, fie el străin sau român, de a judeca după propriile experienţe aceste aspecte …

(©Ana-Lucretia Nedelcu)

Va invit la comentarii, pareri, opinii!

Cercetarea nu se incheie aici. Deoarece apelul este deschis, alte statistici pot fi adaugate in timp acestui articol.

Resurse http://www.migrant.ro/

Articole similare -> https://ananedelcu.wordpress.com/2014/06/25/minoritatile-nationale-vs-imigrantii-cine-si-ce-drepturi-are/

-> https://ananedelcu.wordpress.com/2014/06/25/recomandari-privind-integrarea-efectiva-a-romilor/

-> https://ananedelcu.wordpress.com/2014/06/25/romii-o-perceptie/