…cu căciulili pă frunte…

“asta e căciula mea…asta e căciula mea…cu căciulili pă frunte…”
– Du-te dracu` cu căciula ta!! i-aş spune la vamă…când ai intrat pe pământ românesc, dai cu căciula de tavanul maşinii, te scoală asfaltul din somnul dulce al mersului fin pe drumuri de Europă… Ai intrat în Românik, ai dat de belea şi de tavan cu capu` de ţi s-a strivit căciula pe ochi…
– Ce faci, mă!?? nu vezi că dorm!!
– Ce naiba vrei, am intrat într-un şanţ cred, dă era gata să ne rostogolim!…
– Da` ce, am ajuns acasă??
– Păi sigur…nu simţi asfaltul sub roţile ăştia?
– Mda…

Aşa sună România din pragul amalgamului de călătorii prin Europa parcurse cu autocarul şi cu tonele de umor dar şi chin din timpul a 3-4 zile de mers… Ce poate fi mai plăcut decât să călătoreşti cu maşina prin lume? Stai lipit de geam şi vezi nemurirea, drumul nesfârşit, peisajele mereu noi, simţi şoselele…ahhh…şoselele…de cum ieşi din Romanik, te afunzi în liniştea mersului, a roţilor şlefuite fin de asfalt…şi mergi…mergi până undeva…nici nu mai contează unde…ştii doar că acele ore chinuitoare petrecute pe asfalt românesc se sfârşesc…şi te ţine speranţa…speranţa că vei scăpa…de cum ieşi din gropi, începi să pluteşti…pluteşti în scaunul rabatabil câteva zile bune, depinzând de destinaţie.
După un extaz pe care cu greu ţi-ai fi imaginat că-l vei trăi numai pentru că maşina merge pe drumuri fine, ajungi în locul propus şi te ia deja din tălpi frigurile întoarcerii…
– Aoleu, când mă întorc şi cum voi rezista fragmentului de drum de coşmar?
– Stai aşa , că abia am ajuns pe alt tărâm. Să ne bucurăm şi noi un pic!
– Da…că bine zici…departe de gropile patriei…păi hai să ne bucurăm de vremea bună, de oamenii zâmbitori, de peisaje netoaiate şi verdeaţă!
– Hai!

Pentru câteva zile, chiar luni, scapi ca un animal de la Zoo şi te simţi şi tu om…respiri, cugeţi, îţi linişteşti inima care bătea mult prea puternic în ultimul timp, îţi limpezeşti ochii şi…parcă renaşti…

Din ziua 0 până la ziua 007 nu mai e decât un pas…te urci în autocar şi, din diverse motive, îţi reîntorci trupul la 90 de grade spre patrie…
– Doamneee…oare e chiar nevoie să mă întorc?
– Stai asa…pentru moment doar. Dacă e război între prosti, nu stăm…e greu să fii refugiat la tine acasă…şi cu gropi în asfalturile buzunarelor…oare românii simt pietrele de-a curmezişul în somn?…

©LiterAnART

fotolia_63160507

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: