Profesiunea mea? Corporaţiunea

După cum vedem şi auzim astăzi prin toate canalele existente, nevoia acută a tânărului român este de cursuri de dezvoltare personală, în condiţiile în care educaţia din sistemul “absurdistan” nu oferă o formare de civilizaţia secolului 21. Evident, nu este nimic deplasat din partea tânărului să ceară aşa ceva şi din partea ofertanţilor să pună la dispoziţie asemenea formări. Este lăudabil chiar să vedem cum o mică parte din societate contribuie la dezvoltarea generaţiilor următoare.

Însă, în ce constă de fapt dezvoltarea personală a tânărului român? Amintim adesea de fenomenul de “a-ţi găsi vocaţia” sau “a-ţi descoperi potenţialul” pentru a le fructifica în cariere şi vieţi de succes.
Mă întreb bună oară, dezvoltarea unui om nu presupune ca procesul să fie continuu şi să aibă un impact pozitiv, nu numai asupra omului în cauză ci şi asupra societăţii în ansamblul ei? Să oferim beneficiile “potenţialului descoperit”, să-i facem şi pe alţii fericiţi cu ei înşişi, să venim cu idei, propuneri, viziuni la ceea ce nu funcţionează ok în societate? Cred că da…da într-o societate ce-şi doreşte cu adevărat oameni capabili şi vizionari şi nu din aceea care “se face că face”.

România nu face parte, din păcate, din aceste societăţi sănătoase. Concret, ce fac tinerii români după ce “se dezvoltă personal”? Păi…

  1. cei mai mulţi (uitaţi-vă la metrou dimineaţa la ora critică unde se mai şi leşină) “îşi descoperă potenţialul” rămânând înfipţi în scaunele corporaţiilor (pe bună dreptate, salariile sunt cele mai mari, munca e fictivă, iar robotizarea garantată)… vocaţie 0,1…
  2. unii iau calea bugetarului alături de care poţi să-ţi iei la revedere de la o viaţă decentă, oricâtă vocaţie ai avea…
  3. unii “sunt ONG-işti” şi se zbat cu fundraising-ul să-şi asigure un salariu lunar…mama ei de vocaţie!!!…
  4. unii se afundă în “depresiuni” ca urmare a faptului că-şi dau seama că “a-ţi descoperi potenţialul” în România te duce la “fundătura” deoarece cu greu ţi-l poţi fructifica în ceva concret şi pe cont propriu (birocraţie excesivă, lipsa suportului, administraţie deficitară, impozite colosale, piaţa restrânsă, lipsa de bani etc.)…dă-o naibii de vocaţie!?!!…
  5. unii, evident, cei cu zvâc, iau calea străinătăţii, ori ca deznădăjduiţi în căutare de un job care să le aducă bani, ori chiar pe poziţii importante de unde deja contribuie la bunăstarea altor societăţi… în sfârşit, mă rog…vocaţia…


Ce face România cu tinerii şi potenţialul lor? Unde sunt oportunităţile de dezvoltare în care să ne “vârâm” vocaţia şi să fie şi apreciată la adevărata sa valoare?

Anual, România oferă 100 de mii de absolvenţi de facultate…majoritatea debusolaţi şi fără o piaţă a muncii “vocaţională”!!!

©LiterAnART

1280px-tcl-crowd

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: