E_motion – Emoţii ṣi Miṣcare \\ O analiză psiho-coregraficǎ a vieţii \\

În momentul în care mi s-a propus să scriu despre acest subiect, ca om de artă, culturǎ şi scriere psiho-socialǎ, primul gând ce mi-a trecut prin minte a fost “ah, un subiect cum nu se poate mai personal, o coregrafie a vieţii mele”. Mi-am dat seama, totuşi, că această afirmaţie nu-mi aparţine exclusiv, ṣi că orice individ este `învârtoṣat` în coregrafia vieţii sale prin Emoţie şi Mişcare.

Emoţiile … un du-te-vino a ceva ce nici nu ştii că te-a lovit, atât la propriu cât ṣi la figurat. Emoţia este Mişcare, iar Mişcarea este Emoţie. (din latinul “movere” = a se afla în miṣcare). Aceastǎ interconectare este absolută şi indestructibilă.

În general, credem că ştim atât de bine ce sunt emoţiile, le simţim, vorbim despre ele prin cuvânt, artǎ vizuală, muzică etc. Trăim în emoţie şi prin ea. În realitate, de ce este totuşi atât de greu să le definim şi să le comentăm?

Emoţiile sunt cele care ne fac oameni conştienţi. Simţurile sunt cele care ne ajută să străbatem prin viaţă. Emoţiile sunt direct corelate cu gândurile noastre. Fie că vorbim de o structură genetică moştenită cu care venim în această viaţă şi care ne formează aşa-zisul destin, fie că ne referim la emoţia unui gând de moment – vizionarea unui film, reîntâlnirea unei persoane importante pentru noi sau contemplarea unei opere de artă – emoţia este vie, se întipăreşte şi rămâne în sistemul propriu de unde ne `scenografiazǎ` viaţa.

Pentru a înţelege mai bine călătoria vieţii, este important să ne cunoaştem, să ne înţelegem şi să ne integrăm pe noi înşine în propria fiinţă prin analiza emoţiilor şi cum anume “ne miṣcǎ” ele existenţa.

Emoţiile sunt de două feluri -> pozitive şi negative. Cele pozitive, cum sunt creativitatea, iubirea, generozitatea, răbdarea, compasiunea, curajul, încrederea sau dreptatea, sunt emoţii care ne construiesc un EU pozitiv, o existenţă plăcută, încurajată şi susţinută. Pe de altă parte, emoţiile negative cum sunt violenţa, confuzia, furia, tristeţea, apatia sau invidia sunt emoţii ce ne duc spre o involuţie a propriei fiinţe care, în loc să urce spre vindecare, coboară înspre maladie.

În tot acest context, omul în general, cu precădere omul contemporan este pierdut şi “pietrificat”, mai ales în mijlocul emoţiilor negative, distructive pentru el. De ce ne este mai uşor să ne mişcăm printre acestea în detrimentul celor pozitive? Pe lângă o matrice genetică ce îşi spune greu cuvântul, contextul social este cel care pune o amprentă mult prea personală pe umerii omului, lăsându-l dezarmat, nebun şi neputincios în faţa acestei apocalipse sociale lipsită de principii morale. Pe termen lung, emoţiile negative duc la auto-îmbolnǎvire şi la dezechilibru, comportamente bizare şi/sau necugetate.

Suntem oameni şi da, suntem construiţi întru evoluţie, evoluţie ce nu presupune absenţa emoţiilor negative, ci dimpotrivă, prezenţa lor sub forma unui studiu de caz unde ele se cer transformate, conştientizate şi supuse unei chirurgii amănunţite … devin alchimie umană.

Cea mai la îndemână cale de a ne trăi emoţiile pe deplin (fie ele pozitive sau negative), de a le transforma şi a le folosi în favoarea noastră este AUTO-OBSERVAREA. Să simţim o emoţie pe deplin şi, în acelaşi timp,  s-o observăm cu de-amănuntul -> ce tip de emoţie mă încearcă? de ce? cum o percep? este ea nouă sau îmi trezeşte amintiri? ce fel de amintiri? îmi creează o viziune? dă liber imaginaţiei, curajului sau mă inhibǎ? Am spune că este aproape imposibil ca, în momentul unei trăiri intense, să devenim observatori şi sǎ începem să analizăm. Într-adevăr, nu este uşor, însă nu este imposibil. Este un exerciţiu pe care, ca şi o formă de mişcare fizică practicată cu regularitate, poate să ne schimbe viaţa în timp. Am spus “miṣcare fizicǎ” … deci, emoţia este definită şi ea ca o mişcare -> mişcare vibraţionalǎ care, procesată şi direcţionată greşit, poate cauza daune psihice dar şi fizice.

Analiza de până acum a fost realizată din perspectiva emoţiei. Însă, cum definim mişcarea prin ea însăşi şi cum generează ea emoţia?

La nivel concret, ne putem referi la pura ṣi concreta mişcare fizică care are legătură cu generarea şi gestionarea emoţiilor mai mult decât ne-am putea imagina. Cum anume?

Tumultul interior, agitaţia necontenită generate de un ritm de viaţă nebun, crează dezechilibre şi emoţii negative corpului uman (disfuncţii, boli). Mişcarea fizică de orice tip este cea mai la îndemână metodă de a calma emoţiile negative şi a le transmuta în productivitate, creativitate, evoluţie personală şi profesională. Ştim că emoţiile sunt trecătoare. Însă, după cum am menţionat mai devreme, ele au impact puternic asupra fiinţe noastre, pe moment şi în timp.

O emoţie trăită invariabil, pe termen lung devine o dispoziţie, apoi un temperament pentru ca, în final, să facă parte din noi ca personalitate. Ştiind acest lucru, de ce să nu ne `intoxicǎm` mai degrabă cu stările pozitive, emoţiile constructive, care să ne formeze în timp ca oameni sănătoşi fizic, mental ṣi emoţional? Pentru a putea atinge acest stadiu, este imperios necesară auto-observarea menţionată mai devreme, însă ea poate să nu ne fie de ajuns.

Aşadar, să ne ajutăm corpul prin mişcarea fizică (sport, dans, arte marţiale). El are nevoie de mişcare fizică. Este o problemă fiziologică – consumă hormonul stresului – cortizolul şi produce endorfine – hormonul stării de bine. Astfel, emoţiile negative sunt mai bine gestionate, pot fi eliminate şi, în schimb, canalizate energiile pozitive.

Sportul ne modificǎ dispoziţia, iar practicat cu regularitate, induce corpului nostru energiile/emoţiile pozitive, evolutive.

De aceea este bine ca fiecare dintre noi să-şi poate identifica propriile disfuncţii emoţionale, bagajul ce-l poartă în căutare de vindecare. Numai aşa, putem adapta activitatea fizică tipului de corp şi stării mentale/emoţionale pentru a o redirecţiona către  o stare de bine. Să nu uităm că cea mai bună metodă de vindecare prin activitate fizică este cea în aer liber şi, în general, petrecerea timpului liber afară. Natura, universul reprezintǎ miṣcarea însǎṣi.

Mişcarea fizică este un catalizator. Însă, în acest proces al creării propriei fiinţe conştiente, să nu neglijăm ARTA şi importanţa vibraţiei ei pentru binele stării noastre.

O operă de artă (statică sau în mişcare) este: emoţia în mişcare ce-l “strǎfulgerǎ” pe artist, emoţia şi mişcarea din timpul “facerii” ei, emoţia ce o generează în privitor, vibraţia/mişcarea simţurilor acestuia

Arta incumba emoţie şi mişcare deopotrivă şi în cantităţi egale, generatoare de transformare, un val neîntrerupt de auto/observare şi meditaţie.

De ce un titlu precum “o analizǎ psiho-coregraficǎ”? Deoarece el reprezintă chiar o emoţie personală, mult prea intimă, a unui artist ce a trăit în profunzime emoţia, psihologia creată, poate, de cea mai frumoasă artă în mişcare ~ Dansul ~ arta supremă prin care emoţia este în mişcare la ea acasă …

ilustratie&text ©Ana Nedelcu

@ART OUT – no.28/2014 http://artout.ro/reviste/artout.html

ilustratie

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: