Despre vortexul prins în mecanismul uman_Steiner şi mişcarea browniană

Ai surprins vreodată ploaia picurată din mâinile unei femei care dansează? … Eu da. Aceasta mi-a fost senzaţia vazând-o interpretând… În cadrul unui regal de dans indian la care am asistat chiar ieri, o reprezentaţie care m-a lăsat efectiv mută de uimire deşi, cu o experienţă de 20 de ani în domeniul coregrafiei, le-am văzut pe toate, ca să spun aşa: de la balet până la street dance sau flamenco, încununate cu dansul contemporan, partea de mişcare corporală şi studiul corpului îmi sunt mai mult decât familiare, sunt parte integrantă din fiinţa-mi proprie.

Însă dansul acestei femei venită tocmai de pe tărâmul sacru indian mi-a fascinat simţurile până la nirvana de care vorbeşte tradiţia budhistă. Şi dacă ne gâP1270427ndim profund, acesta îi este şi scopul tradiţiei cu pricina… să-ţi poţi integra anumiţi factori transformatori în fiinţa proprie… hrana pentru minte şi suflet.

De fiecare dată, experienţa într-un anumit domeniu, oricât de vastă ar fi ea, lasă întotdeauna loc învăţării extinse, acelei învăţări pe tot parcursul vieţii, cum ne spune foarte bine Erasmus+ (programul UE destinat tinerilor), lifelong learning alias pentru trei zile #lifelong burning (vezi mai departe).

Dansul indian tradiţional este un mix perfect între mişcarea corporală de o graţie aparte şi interpretarea teatrală a fiinţei. Un tablou pe care această femeie l-a desăvârşit: mişcare perfectă “implantată” într-un corp născut de şi pentru dans, interpretare proiectată direct din plexul solar (acel spot din corpul uman ce reprezintă fiinţa pură, după aceeaşi tradiţie budhistă, hindusă sau după cum afirmă însuşi Steiner în cartea sa “Bazele esoterismului” pe care o citesc cu interes în această perioadă: “Pe când omul era el însuşi un fel de plantă, el nu avea încă conştienţă pe planul fizic, după cum nici planta nu o are. Conştienţa superioară a dezvoltat întâi organele. În stare de transă profundă, conştienţa centrală tace. Atunci organele individuale sunt conştiente, iar omul începe să vadă cu cavitatea abdominală, cu plexul solar. (…) Plexul solar este organul corpului eteric…”…adică al înţelepciunii, al ritmului, al aplicabilităţii.

 …una peste alta, corp – minte – spirit la unison. IMG_20170926_140823

Deşi mai “filosoafă” ca de obicei, scriu acest articol dintr-o pasiune intimă pentru movement, dar şi pentru că este un moment potrivit să fac asta, având în vedere că am dezbătut tematica corpului şi a dansului în ultima săptămâna în cadrul #exploredancefestival #12 – Festivalul Internaţional de Dans Contemporan – în cadrul căruia am participat, după 4 ani de pauză, în cadrul unui workshop #lifelong burning de explorare a corpului în spaţiul imediat şi al #thevisiblethinkingbody – ce este corpul în raport cu fiinţa supremă şi cu spaţiul ce-l înconjoară (fizic/eteric/astral)? Această experienţă REluată după ceva timp, s-a armonizat perfect cu metoda #teachback, respectiv cu o dezbatere legată de experienţa concretă a fiecăruia, analiza corpului dansant, a spaţiului explorator, al instrumentelor necesare unei reprezentaţii pe scena socială dar şi pe scena de spectacol, producţia, logistica, relaţia cu publicul. La masa tratativelor: un grup de artişti boemi cu un paradoxal simt practic, veniţi din toate sferele artei (dans, teatru, arte vizuale) şi doi maeştrii de ceremonii – un coregraf român de pe tărâmul Berlinului şi un manager cultural de pe tărâmul Amsterdam-ului. Trei zile de laborator experimental în care arta se desăvârseste prin încercări repetate, prin explorare continuă a tuturor valenţelor ei, într-un black box (aşa se numeşte acest #studiowork din spaţiul de creaţie WASP – Working Art Space & Production) unde o simplă fereastră lasă loc de lumină şi “ieşire”. Tu ce poţi zămisli “aici” şi cum te poţi proiecta #smart “acolo”? sau despre responsabilitatea cu care (re)acţionezi zi de zi.

…un black box urmat de alte două reprezentaţii pe care le-am văzut cu interes pe scena Teatrului Naţional Bucureşti şi în feerica mansardă a Muzeului Naţional al Literaturii Române- spaţiu experimental pentru un IMG_20170926_140147_3CSfestival de arte experimental. De la agresivitatea mişcării masculine brute reprezentată prin nişte corpuri “sculpate-n David” ale companiei belgiene Ultima Vez, până la istoria spirituală a dansului livrată la mansardă pe acordurile limbii suave franceze, printre felinare şi mese de lemn, decoraţiuni #dreaminglike, în interpretarea unui artist francez…într-un regal de #storytelling, a experimenta lumea fascinantă a TA este o absolută încântare. De altfel, fără a-ţi cunoaşte corpul şi rostul lui pe pământ, este cam greu sa vieţuieşti cu sens.

Cum faci să-i rezişti unui flux de experimente pe corp, să asişti la frânturi de laborator de artă unde convenţionalul fuge, se ascunde cu jenă în spatele unui NEconvenţional ce tresaltă a nou, a viziune, a fabulos?… n-ai cum, te cuprinde inspiraţia şi te inundă creativitatea, te absoarbe cercetarea, literatura şi concretul pe care începi să-l preschimbi în valoare universală.IMG_20170928_195407

Ce este de fapt mişcarea? Să fie oare mecanismul vibraţional prin care funcţionează universul? Să fie mişcarea browniană haotică care, în cursul ei spre săvârşire, atinge desăvârşirea? Dar corpul uman? Să fie un micro-cosmos prin care “fulgeră” vortexul creator? Să fie el, corpul, un instrument pentru desăvârşirea universului? … Steiner spune că da: “Corpul fizic este elementul cel mai vechi şi mai desăvârşit pe care îl are omul astăzi.” Cum acordăm corpul la simţuri, mental şi mediu este o cercetare dată ca temă omului vieţuitor pe pământ. IMG_20170928_142057_1CS

Dacă ai studiat dansul clasic, oricare ar fi el, cu metodă şi tehnici sobre, şi ai dat cu nasul la un moment dat şi de dansul contemporan (aşa cum am făcut eu) pe care-l tot studiez de 10 ani încoace, vei ajunge la concluzia că acesta din urmă vine ca o încununare a mişcării în ansamblul ei, a corpului vibraţional, a stării lui în mers, în alergat, în dans, în vortexul propriu… de fapt, în construcţia unor vectori prin care şi el, contemporanul, la rândul lui, acumulează o tehnică desăvârşită de interpretare ce-şi poartă nou în componenţă co-creaţia, improvizaţia, gândirea, interpretarea prin intermediului Eu-lui tău unic.

Cam aşa dansa şi femeia din India: un tradiţional asezonat cu tehnica dansului vast, de orice tip, şi cu acea conştienţă a Eu-lui, traiectoria sa ca Om. Aşa recunoşti un Om care s-a desăvârşit pe sine…IMG_20170928_195532

Tu cum ţi-ai desăvârşit azi vortexul corpului în spaţiu? Dar în mintea ta? Dar în emoţiile tale? #thevisiblethinkingbody  

©LiterAnART-05/10/2017

Pentru cei pasionaţi de subiect, vă invit la o lectură suplimentară – revista ArtOut nr.28/2014, în care am publicat un articol pe această tematică ~ E-motion – Emoţii şi Mişcare. O analiză psiho-coregrafică a vieţii 

ArtOut-noiembrie2014

Advertisements