Mările și oceanele cuvântului

Am pornit de la un sunet de foc și am încercat să clădesc o plapumă de cuvinte ce ar fi putut să semene cu întinsele păduri ale țărilor… rămase încă vii, rămase în picioare în fața NEcuvintelor crude… dar al acțiunilor NEgândite.

Am început să țes sunete-n foc, le-am dat formă de pai sau de piatră, le-am rostogolit în mii de rânduri și ropot… Până la o plapumă cu care să mă învelesc mai era… mai era ceva vers de clădit, cuvinte de mistuit în conștiința-mi și flăcări de străbătut în eterna zare a inspirației creatoare.

Din foc, am ajuns în pământ cu clădirea țesută-n cuvinte, apoi am construit cazemate din îndeletniciri estetice… vedeam cuvinte în pământ cum trag să iasă, din noroi zbătând un vers asupra-i ceață…

Dintr-un cuvânt spontan și poposit în vers, m-am așezat la masa lutului, spre a-l sfredeli în căldări din care să pot bea ape de argint… Lut după lut și vas după vas, cuvintele s-au format în sfere de necuprins… La un moment dat, m-au întrebat de sete. Pesemne, doreau să spună mai mult. Am hotărât că e timpul să le transfer în nou veșmânt… de apă. Așa că le-am echipat de îndată și am pornit la drum. Străbătând punți, călcând în pietre moi, trecând peste toate dealurile sloi, prin adieri de vânt, și adieri în cuvânt, prin zgomot de Mistral îngheţat, am ajuns la ape… la mări nesfârșite privite de sus, de pe faleze odihnite. Apoi de pe mal… privind răsăritul, am încercat să vorbesc cu Soarele spre a le da infinitul… Am rugat soarele să-mi găzduiască cuvintele, să le preia în aventura mărilor, clipelor… Apoi să le ducă departe, cât mai departe în zări, de unde să ajungă în noi dimensiuni, în oceanele lumii, de unde, picătură cu picătură, să adune vocile sparte de valuri în versuri plapânde… Căci din cuvinte se nasc apele, iar apele vorbesc din cuvinte, pe care le rostim chiar noi, oamenii, în forfota zilelor, în graiul şezătorilor, la masa tratativelor…

Tu cum ai vrea să se formeze marea? Dintr-un sunet captiv sau înfiorător de clar, pe care să-l transpui apoi în lume, de unde alte zeci de mii de voci se vor cumula precum picăturile dintr-un ocean…?

Te-ai gândit vreodată cât de valoros este un cuvânt? Dar apa infinitului ce-l transportă în eter?…

Cum arată oceanul format grație cuvintelor tale? ….I-ai da formă apei în viața ta…viețuitoare?…

©LiterAnART-04/04/2018

@SCRIEntolog – grup de lectură şi scriere creativă

animal-3099035_960_720

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s