Viata configurata prin R.E.S.P.E.C.T./Life designed with R.E.S.P.E.C.T.

(ENGLISH BELLOW)

In perioada 13-17 iulie 2017 a avut loc la Piatra Neamt, aniversarea a 10 ani de existenta UNIFERO – Uniunea Internationala a Femeilor Romane. Tematica conferintei a fost “Viata configurata prin R.E.S.P.E.C.T.” – Recunoasterea, Educatia, Sustinerea, Promovarea si Evaluarea Creativa a Talentelor Femeilor. Un eveniment plin de activitati: lansari de carte, prezentari proiecte, concursuri si excursii.
Editia de anul acesta mi-a adus surprize extraordinare pentru care multumesc colectivului organizatoric:

  • o diploma de excelenta pentru implicarea si promovarea continua a femeP1260132ilor de toate varstele;
  • un loc III la concursul de creatie literara “Diamante Spirituale” la care am contribuit cu proza-jurnal intitulata “Repetiţii şi exerciţii de limbaj…”
  • publicarea romanului III din seria “policier” al doamnei fondator UNIFERO Smaranda Livescu la care am contribuit cu un cuvant introductiv;
  • am avut onoarea de a prezenta cele 3 antologii literare pe care le-am coordonat in ultimii 3 ani: “Voci feminine”, “Cuplul, in cautarea paradisului pierdut” si “Jurnal de calatorie”;
  • de asemenea, am sustinut un atelier de creatie literara bilingv ro-en cu titlul “Puzzle like” (avand in vedere participarea membrilor UNIFERO din strainatate)
  • nu in ultimul rand, am fost desemnata in board-ul director pentru a reprezenta UNIFERO, alaturi de alte distinse doamne, la sectorul “Educatie si Cultura”.

Multumesc tuturor celor care au participat la atelier si ii felicit pentru creatiile din cadrul exercitiului!
Multumesc pentru recunoasterea activitatii in domeniul educatiei si literaturii!

Alaturi de mine in fotografii: D-na Smaranda Livescu – fondatoare si presedinta UNIFERO si d-na psiholog Ema Petrescu – premiata deopotriva la UNIFERO pentru activitatea educationala si literara, impreuna cu care am reprezentat Prahova in cadrul acestui eveniment.

(EN)
Between July 13th & 17th – Piatra Neamt, I took part in the 10th anniversary of UNIFERO – The International Union of Romanian Women. The theme of the conference was “Life designed with R.E.S.P.E.C.T.” – Recognition, Education, Support, Promotion and Evaluation of Women’s Talents. The event contained: book launches, project presentations, contests and cultural trips.
This year’s edition brought me a series of extraordinary surprises for which I kindly thank the orgaP1260301nisational team:

  • a Diploma of Excellence for continuous involvement in activities and promotion concerning women of all ages;
  • a 3rd place at the literary creation contest “Spiritual diamonds” to which I contributed with the prose entitled “Repetitions and language exercises …”;
  • the publication of the 3rd novel from the “policier” writing series written by the UNIFERO founder Smaranda Livescu, to which I contributed with an introductory word;
  • I had the honor to present the 3 literary anthologies I have coordinated over the past 3 years: “Feminine Voices”, “Couple, looking for lost Paradise” and “Travel Diary”;
  • I also held a bilingual Creative Writing workshop (ro-en) entitled “Puzzle like” (considering the participation of UNIFERO members from abroad)
  • last but not least, I was appointed on the board to represent UNIFERO, alongside other distinguished ladies, in the “Education and Culture” sector.
    ~~~
    Thanks to all those who participated in the workshop and I congratulate you for the literary outcomes!
    Thank you for the recognition for my personal involvement in the educational and literary fields!
    ~~~
    Along with me in the photos: Mrs. Smaranda Livescu – UNIFERO founder and president and Mrs. Ema Petrescu (psychologist) – also awarded at UNIFERO for her educational and literary activity.

“Biblioteca vie” extrasă din cinematografie_film review

Film interzis sub 18 ani – aşa scria ieri pe postul de televiziune unde am vizionat a treia oară o pelicula educaţională până în cel mai mic detaliu Jurnalul unui basketbalist, având ca protagonist pe foarte tânărul atunci (1995 – 21 de ani) Leonardo di Caprio. Ştiam că titulatura bulinei mai sus menţionată duce către sfera pornografică a filmografiei, şi mă întrebam ce are a face cu pelicula de faţă…

Păi cum să fie interzis sub 18 ani un film dedicat tinerilor, adolescenţilor începând cu 14 ani, având în vedere că intervalul vârstei tânărului din film era chiar între 13 şi 16 ani?!? …având în vedere că structura de bază a filmului este construită chiar în ideea de jurnal de “antidrog”: cum începe, de ce începe, care sunt simptomele, procesul conştiinţei şi procesul de salvare a victimei?…

Filmul face parte pe bună dreptate din categoria “lecţii de viaţă, de ilustrat şi dezbătut la clasă şi în familie”.

Intrigată de acest aspect şi mai ales pentru faptul că foarte recent am recomandat acest film tinerilor cu care am lucrat în acest an în cadrul demersurilor civice şi educaţionale judeţene, am decis să fac debutul recenziilor de film (la care mă tot gândesc de ceva vreme încoace, odată cu parcurgerea unor programe de formare foarte interesante şi utile în domeniu) cu această ocazie.    BasketballDiaries

Un tânăr aspirant la trofeul de NBA şi un viitor scriitor cu renume pus în umbra unei societăţi bolnave, nepăsătoare, calibrate în sens distructiv, ce nu poate oferi tinerei generaţii decât o singură opţiune în viaţă: viciul de orice natură sau de natura cea mai monstruoasă, periculoasă posibil – consumul şi adicţia de droguri.

Regizorul Scott Kalvert ecranizează un roman autobiografic de excepţie a lui Jim Carroll (autor, poet şi muzician american), iniţial scris sub formă de pagini de jurnal adunate între anii `63-`66 când acesta avea 13, respectiv 16 ani.

Nu întâmplător am ales să vizionez filmul a treia oară, precum lectura în triadă a oricărei cărţi pe care vrei să o aprofundezi după nivelurile de lectură. Cinematografia nu face nici ea excepţie în acest sens, mai ales dacă eşti un consumator pasionat de filme bune. Înainte de a analiza esenţa filmului de faţă, insist că un pic de teorie nu strică în acest sens.

Aşadar, cele trei niveluri de lectură se aplică cu succes şi în cazul nivelurilor de înţelegere ale unei pelicule, atunci când îţi doreşti cu adevărat să pricepi tot mai mult sau chiar pe deplin din ceea ce ai vizionat.

Primul nivel în cazul cinematografiei îl numesc simplu şi clişeistic “emoţia de telenovelă”. Aceasta ţâşneşte mai degrabă din identificarea intrigii pure. Care este firul narativ? Care este conflictul?

Al doilea nivel de înţelegere urmăreşte simbolisitica dialogului, a spaţiului de desfăşurare, identificarea mesajului, a moralei, nivel pe care îl putem numi, din nou clişeistic, “ce a vrut să spună autorul?”

Al treilea nivel tinde către înţelegerea profesionistă a tehnicii prin care a fost realizat filmul: mijloacele de realizare, unghiurile de filmare însoţite de observarea în detaliu a jocului actoricesc. Dacă ai ajuns la acest nivel pe care să fii capabil să-l analizezi în profunzime, ţi-ai răspuns la întrebarea legată de motivul pentru care a fost realizat filmul şi impactul său social.

Poate părea o triadă uşor de asimilat din prima vizionare şi că nu ar fi nevoie de trei vizionări ca să poată fi asimilat mesajul integral al peliculei. Evident că se poate, dar numai în cazul în care deja ţi-ai format ochiul prin exerciţiu constant de vizionare de filme (de artă). Cu toate astea, orice reluare a filmului preferat poate deconspira laturi pe care nu le observaseşi înainte. Iar filmele bune chiar merită revăzute oricând.

Întorcându-ne la pelicula noastră şi la viaţa zbuciumată a americanului Jim Carroll, pot să afirm cu certitudine că filmul este absolut desăvârşit din toate punctele de vedere: o poveste despre adolescenţă şi ale sale “valuri”, o critică socială în mijlocul căreia adulţii sunt blamaţi subtil pentru nepăsare, indiferenţă, neputinţă, un sistem educaţional pus la pământ, rolul de părinte responsabil pus sub semnul întrebării, jocul actoricesc al protagonistului Leo di Caprio fiind de categoria MV5BMjdlNzQxZGUtZTg5YS00ODg2LTkxMzctMDAyNmEwM2YyZjA4XkEyXkFqcGdeQXVyMTQxNzMzNDI@._V1_UX182_CR0,0,182,268_AL_premiilor “Oscar”, iar tehnica cinematografică dezvăluind în mod direct şi chiar agresiv mesajele puternice şi semnalele de alarmă ale unei societăţi bolnave. Este un film pe cât de dur, pe atât de necesar.

Puştiul nostru de Manhattan este un elev promiţător, excelează la sport, basketul fiind pasiunea sa, şi face faţă cu brio şcolii, deşi rigiditatea sistemului şi violenţa publică la care este supus de către un profesor, generează stări interioare de furie şi frustrare (cum era de aşteptat). Iată un prim aspect ce ne livrează informaţia că educaţia de masă nu corespunde standardelor formării unor adulţi maturi şi responsabili.

O mamă singură, disperată de traiul de zi cu zi şi mereu nemulţumită de fiul ei, un anturaj cu risc dar şi dorinţa de expasiune şi adrenalină specifică vârstei, îl conduc pe puştiul nostru în sfera narcoticelor: hoinăreala pe străzile Manhattan-ului, o night out începută cu praful banal ingerat pe nară, până la injecţia cu heroină şi dependenţa ucigătoare, nu e cale lungă. Este de remarcat parcursul descendent al tânărului de la etapă la etapă, timp în care adulţii din jur îşi continuă vieţile nepăsători. Dar dacă adulţii ar fi numai nepăsători, ar fi încă bine. Când adulţii vin la pachet cu probleme sexuale nerezolvate şi se tranformă în devoratori de suflete tinere, nu mai există scuză ci acuză după bine-cunoscutul titlu “Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”.

Ce este important de remarcat – şi astfel revenind la ideea stipulată în primul paragraf – filmul este construit ca un manual de prevenţie şi risc, ca o serie de bad practices şi despre cum putem să le transformăm într-un ghid de good practices cu ajutorul celor puţini din jur cărora le pasă (şi de la care te aştepţi cel mai puţin) şi cu o voinţă proprie de fier.

Un caz de narcoman notoriu care devine un “profesor” în materie de “antidrog”. Cum poate un tânăr de 15 ani să depăşească stările de monstru pe care i le oferă adicţia de heroină şi să se transforme într-un public speaker de azi care oferă lecţii pozitive comunităţii?

Filmul mai reprezintă şi o definiţie a metodei de educaţie non-formală folosită în sfera non-profit (şi sper cât mai des şi în sistemul clasic de educaţie) numită “biblioteca vie” unde cărţile reprezintă oameni.

Nu am să fac apologia filmului până în cel mai mic detaliu, deoarece el trebuie văzut fără doar şi poate, el trebuie studiat la şcoală, el trebuie dezbătut în familie, el trebuie să fie resursă educaţională pentru asociaţiile şi instituţiile care se ocupă de sectorul “narcotice/prevenţie/risc/antidrog”. Cum facem să aducem în şcoală asemenea filme? …  

Cu această ocazie, recomand ca Media să înceapă să se preocupe mai mult de analiza pe niveluri de înţelegere a filmelor… poate aşa am putea să denumim şi noi bulina de pe ecran în mod corespunzător şi să înceapă şi televiziunea să facă educaţie pe bune… aşa cum se cuvine şi cum îi este şi rolul…

Mă întreb cum am putea denumi în adevăr prin bulină, filmele proteviste care promovează exclusiv violenţa fizică, verbală şi virtuală, fără a avea pic de învăţăminte, mesaje şi artă cinematografică adevărată? Nu de alta, dar din câte am observat, bulina acestor filme nu pune restricţii în nici un fel…

©LiterAnART – 08/07/2017

Mai multe despre metoda biblioteca vie aici http://www.artfusion.ro/v1/docs/biblioteca_vie.pdf

photo credits https://www.google.com/

Program Conferinta UNIFERO_2017

(ro)

Conferinta UNIFERO – Uniunea Internationala  a Femeilor Romane – isi deschide portile intre 13 si 17 iulie la Piatra Neamt.

Programul oficial integral poate fi parcurs aici UNIFERO_program_2017

Anul acesta LiterAnART este invitata in cadrul conferintei aniversare UNIFERO 10 ani – va astept cu o prezentare de carte ~ TriLiterar si cu un atelier inedit de scriere creativa – in cursul zilei de SAMBATA 15 IULIE. 

(en)

UNIFERO 2017 – the 10th International Conference welcomes everybody to Piatra Neamt between 13th and 17th of July.

The official program can be viewed here UNIFERO_program_2017

This year, LiterAnART is invited to hold a Creative Writing workshop and also a book presentation.

You are welcome to join me on Saturday the 15th for a consistent dose of creativity and literature 🙂

 

 

Nature 2016_International anthology

(English bellow)

Luna iulie vine cu publicarea online a antologiei internationale “Nature 2016” – poezie si proza scurta. Sunt onorata ca in 2016 nu numai sa iau parte la aceasta a doua editie a publicatiei, ci si sa fiu partener oficial in proiect prin World Poetry Canada, alaturi de reprezentanti in domeniu din Portugalia (initiator), SUA si Spania.
Va invit sa parcurgeti intreaga carte si minunata proza scurta a Corinei Savu, alaturi de care reprezint Romania in acest proiect.
Lectura placuta!
Mai jos, una dintre poeziile dedicate naturii:
~~~
(En)
July comes with the publication of a new literary anthology dedicated to Nature – poetry & short story. I am honored to be part of it, not only as a writer, but also as an official partner. Countries involved: Portugal (initiator), US, Canada, Spain.
Thanks to whole team! Happy reading!
Here is one of my poems:

FOOTPRINTS

let us travel all over the hills
while smelling the fresh air
tasting the greens of the soils
singing the song of amazing nature…
rhyming on sound of the whistle…
our message to be sent far… away…
so far away to the ears of these gracious people…
do they understand the great heights
the bustle for their unmistakable
freedom?

let me play you a song
a dedication to these vast lands
to the men and their portraiture
labouring for the good of nature

let me play you a song
from the backs of my stallion
he carries me all day long
and nights we sit tight between a frame…
on a hall of fame…a medallion…

nature is our home
and we are in love with this roam.

©LiterAnART/29/11/2016@http://issuu.com/ananedelcu8/docs/nature_2016_international_anthology

15202515_10208325739966512_4457561497920504665_n

Raport_Caravana Cetateniei Active PH 2017

Sfarsitul lunii iunie marcheaza si finalul demersului prahovean pe dialog structurat cu TINErii – “Caravana Cetateniei Active” 2017.

Toate detaliile aferente acestei initiative pot fi parcurse in raportul anexat aici RAPORT-Caravana-Cetateniei-Active-PH-2017

Antet Reteaua Nationala de Ambasadori

18813264_10211892465523546_7195314584089370676_n

Forumul Tinerilor Ro recruteaza!

FORUMUL TINERILOR DIN ROMÂNIA RECRUTEAZĂ!
Fii #Ambasador al tinerilor

Formăm o echipă nouă de peste 100 de tineri, Ambasadori ai Dialogului Structurat cu TINErii. În calitate de ambasador ai responsabilitatea de a organiza consultări între tineri și autoritățile publice locale, de a pune problemele tinerilor pe agenda publică, dar și de a crește nivelul de informare în rândul acestora.
Poți de asemeni să inițiezi proiecte, ce răspund nevoilor tinerilor, având posibilitatea să primești finanțare și totodată să devi coordonator de proiecte. Prin ocuparea acestui post, de AMBASADOR al Dialogului Structurat, devii o voce pentru tinerii din județul tău, o persoană de încredere pentru cei ce vor să se implice.

Trapezul vieţii – RECENZIE

… de Maria Pană

… despre viaţă sub formă de trapez:

  1. fie ca un patrulater ce are drept baze două laturi paralele și neegalestrictețe, reguli, încadrare în norme, o apropiere sau o îndepartare de ceva, talente, dorințe interioare, respingeri;
  2. fie ca un aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de o grindă – balans, risc, înălțime, acrobație printre experiențele vieții, pregătire artistică, calcul, precizie, scena socială, salt spre un nivel superior (evoluție), depășirea fricilor;
  3. fie un leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști – limitări interioare, iluzia fericirii;
  4. sau un mușchi plat în formă de patrulater situat în regiunea spatelui, începând de la ceafa – susținere exterioară, integritate, condiție fizică, rezistență, frumusețe, eleganță;

Aşadar… viața are obstacolele dar şi rigurozitatea ei, deoarece fără aceasta şi fără o auto-disciplină , existența devine haotică.

~~~

“Trapezul vieţii” – despre viaţă aşa cum este ea şi cu ceva în plus, o auto-biografie sugestivă ce ne aduce în prim plan un tip de literatură pe cât de extrovert şi dinamic în exprimare, pe atât de profund şi sensibil în trăire.

Autoarea Maria Pană ne surprinde din nou, a treia oară în ciclul apariţiei literaturii sale, după volumul de poezii “Cioburi de iubire” şi povestirea scurtă “O călătorie într-o ureche” apărută în paginile antologiei naţionale “Jurnal de călătorie” 2016.

“Trapezul vieţii“ este un roman structurat în două părţi – “Dincolo de porţi” şi “- Adio, Mirel!” – şi are în centru figura Marinolei, fata cu o copilărie pierdută în negura dificultăţilor familiale, o copilărie pierdută până la orbirea propriilor ochi, însă fără a întuneca frumuseţea sufletului ei pur de copil şi a trăirilor sale intense de femeie. Astfel că, romanul se concentrează pe parcursul vieţii unei femei, ceea ce-l face a fi o scriere dedicată feminităţii şi trăirilor acesteia.17498422_969565839845611_651258622092765062_n

Percepţia de bază pe care ne-o transmite romanul este dată de dinamica desfăşurării acţiunii, dar şi de cea a viziunii personajului principal, energia debordantă a vieţii, setea de a-i gusta fiecare experienţă şi al său tumult.

Călătorii şi contexte multiple, familie numeroasă, dureri atroce şi depăşiri triumfale, multidisciplinaritate, sociabilitate şi poftă de viaţă, toate duse la apogeul sclipirii soarelui în miez de vară. Iată care ar fi cele mai importante rame ale conţinutului acestui roman minunat, creaţie ce, cu siguranţă, ne duce cu gândul la propriile vieţi, ne pune întrebări despre ce şi cum am putea schimba acolo unde este nevoie, sau despre cum ne-am putea depăşi eventualele stări de victimizare pe care, în mod cert, cu toţii le experimentăm în anumite etape ale vieţii.

Copila Marinola Deleanu trece prin crunta fază a pierderii ambilor părinţi, ceea ce conduce şi la nefasta orbire, neajuns ce o va urmări în peripeţiile vieţii, dezvoltându-i, cum era de aşteptat, capacităţi şi simţuri diferite ce o vor călăuzi pe drumul existenţei sale.

Copilăria alături de bunici, situarea într-o familie numeroasă, pe alocuri ursuză, o şcoală parcursă la Buzău, o alta la Arad, viaţa Marinolei pare că este un bumerang care sfidează legea gravitaţiei…din ce urcă pe scara socială şi a ambiţiei personale, se măreşte conturând existenţa unei fiinţe puternice, a unei femei cu o personalitate de învingător şi poftă de viaţă care ne dărâma orice depresie de oameni “întregi” pe care am avea-o noi, văzătorii.

Viaţa Marinolei nu este deloc roz, ba din contră, necazurile par că se ţin lanţ de această copilă şi tânără femeie de mai târziu: moarte, orbire, decepţii în amor, trădări, părăsiri, certuri, sărăcie, instabilitate şi iubiri imposibile.

Încă de la debutul romanului, titlul ne pune faţă în faţă cu firul roşu al paginilor ce vor urma: “Am păşit cu stângul”. Dacă titlul deja ne oferă cheia către drumul parcurs, nici primul paragraf nu se lasă mai prejos: Povestea mea (…) a fost adusă de un sticlete în scânteioara lui, furată din soare, ca să ardă aidoma focului din acea micuţă scânteie, căci într-adevăr, toată viaţa mea am clocotit ca un vas mult prea plin cu năzuinţe şi necazuri, doruri şi speranţe, pus pe un foc mult prea mare. Astăzi, când scriu aceste rânduri, pot spune cu mâna pe inimă că viaţa poate fi comparată cu o ruletă şi, după ce această ruletă a vieţii mele s-a învârtit vreo trei ani şi jumătate, s-a oprit la o formă variolică de vărsat, care ar fi umplut de încântare şi pe cea mai ticăloasă ursitoare dintr-o carte (…).  Nu putem să nu remarcăm patosul cu care d-na Pană îşi alege cuvintele pentru a descrie viaţa “călcată” de destin a acestei femei. Un patos cu iz de satiră, în care umorul devine pe alocuri agresiv în exprimare, aşa cum descoperim pe parcursul lecturii întregului roman. Timpul este precis: (…) acum mai bine de 60 de ani, că al doilea război mondial abia se sfârşise de 3-4 ani, lăsând în urmă sărăcie, foamete, boli, mulţi oameni mutilaţi şi mult mai mulţi copii orfani, printre care mă număram şi eu, iar viaţa este definită într-o singură frază: Amintirile mele formează un pământ uscat pe care reuşesc să crească doar lăcrămioare, apoi descrisă cu minuţiozitate: La naştere, Dumnezeu mi-a dat de toate: părinţi, sănătate, frumuseţe, inteligenţă, mai puţin noroc, dar apoi, încet-încet, mi le-a luat aproape pe toate, lăsându-mi în iarna vieţii şi în pustiul singurătăţii doar dreptul de a gândi şi posibilitatea de a scrie aceste rânduri, despre care nu pot spune cu certitudine că vor alcătui o carte. Ba din contra, cartea de faţă este cu certitudine un roman scris cu rânduri ţâşnite din străfundurile fiinţei triste, o fiinţă care a răzbit prin viaţă cu tot ce a avut mai bun, condamnând, în acelaşi timp, existenţa pentru crudele lecţii oferite. Vremurile nu au ajutat nici ele la depăşirea unor crize sociale şi individuale, ci au venit ca o rană deschisă la pragul destinului femeii care s-a luptat pentru o viaţă decentă şi demnă: Viaţa era grea, dificilă, complicată şi în vremuri normale, darămite în jurul anilor 1948-1949, când sărăcia se târa pe străzi şi bătea din poartă în poartă sub formă de colector de haine, încălţăminte şi hrană pentru invalizi şi copii orfani, dar şi pentru văduvele celor ce nu s-au mai întors, căci războiul abia se încheiase de câţiva ani, iar plăgile sociale se vedeau pretutindeni.

Romanul devine cu atât mai captivant şi mai relevant pentru zona de sud a României şi pentru locuitorii acesteia (printre care mă număr şi eu, cel ce scrie aceste rânduri), cu cât sunt descrise frânturi din viaţa comunităţii ploieştene, locul unde d-na Pană îşi gândeşte şi scrie cartea de faţă: Nu ştiu dacă v-aţi dat seama că e vorba de oraşul Ploieşti, descris mai sumar, deoarece nu ţin să  fac o monografie a oraşului, care totuşi avea ceva specific şi drăguţ, Bulevardul Independenţei, care mergea de la Gara de Sud până în centrul oraşului, bulevard ce avea de o parte şi de alta castani falnici şi bătrâni, despre care la un moment dat, Ionel Danielescu a compus o frumoasă romanţă: <De ce nu vii când castanii înfloresc>, mult fredonată în tinereţea mea.”

Încă de la început, romanul ne expune şi date despre familie, printre care mama pare că ocupă un loc aparte: O, mamă, dulce mamă”, să mă ierţi că nu sunt în stare să te venerez în cuvinte, aşa cum Eminescu a preaslăvit-o pe mama lui în versuri atât de încântătoare. Veneraţia pentru mama este una specială, autoarea transpare suspine de admiraţie, dar şi de regret, deoarece fiinţa cea mai dragă o părăseşte mult prea devreme. Momentul decesului este unul confuz: După ce au aranjat-o în sicriu, cu maldăre de flori pe ea, au venit nişte colege de la Poştă să o vadă. Una dintre ele m-a luat în braţe şi m-a pus să o sărut, dar mie mi-a fost frică şi n-am vrut. Deşi lucrurile erau destul de confuze în capul meu, totuşi îmi dădeam seama de nişte înţelesuri ale stărilor de lucruri.

Din loc în loc, frazele expun refugiul scriitoarei, dacă îl putem numi “refugiu”, descris prin frumuseţi amăgitoare sau distruse de condiţia vieţii în sine: Îmi place să cred că fulgii de zăpadă sunt îngeri trimişi de Dumnezeu, să ne bucure sufletele, când ţesătura speranţelor devine mai transparentă şi chiar, o rod carii disperării din loc în loc.

D-na Pană descrie existenţa însăşi pornită încă din timpurile copilăriei, al sufletului de micuţ care se bucură de mediu, un copil special pentru care viaţa însemna cu mult mai mult decât pentru orice muritor adult din jurul său: Din primii ani ai copilăriei, când memoria strânge în casetele ei de aur toate amintirile, roşul meu era mai roşu decât al altor copii, albastrul meu mai albastru, mingea mea mai rotundă, căţelul mai jucăuş, păpuşile îmi zâmbeau mai frumos, florile îşi deschideau corolele şi-şi revărsau parfumul cu mai multă dragoste, fructele erau mai gustoase, soarele meu era mai cald şi stelele mai misterioase şi promiţătoare. Încă de atunci, această fiinţă simţea şi pipăia antrenul vieţii de câteva ori mai mult şi mai profund. Să fi fost oare acea poftă de viaţă oarbă a omului nefericit care încearcă să se agaţe de orice fir de bucurie sau să fi fost ambiţia unei viitoare femei fără de strămutat? Faptele ce ne călăuzesc pe parcursul romanului ne dezvăluie acea femeie straşnică pentru care viaţa este întradevăr un dar.

(…)

(Ana-Lucreţia Nedelcu – fragment din prefaţa romanului)

IMG_0917

Romanul poate fi gasit la Librariile Carturesti AFI Palace Ploiesti si online aici http://www.librarie.net/p/290858/trapezul-vietii

Previous Older Entries