Photo Voice/Vocea Fotografiei (proza scurta)

♦ PhotoVoice este o metodǎ de educaţie non-formalǎ numitǎ ṣi “fotografia participativǎ” cu originile în anii `60 în SUA ṣi UK, prin care se urmǎrea documentarea cazurilor grupurilor sociale vulnerabile. 

~~~P1110164

Poposise în colţul străzii, în frigul mistralului de Marsilia, aṣteptând-o. Stabiliseră o întâlnire după atâţia ani de separare în care îşi juraseră credinţǎ şi loialitate. Acum venise clipa reîntâlnirii. Lui îi tremurau picioarele numai la gândul revederii chipului ei luminos, jucăuş ca naivitatea unui copil sincer şi pătruns de pasiune ca a unei femei mature avidă de dragostea puternică a bărbatului ei.
Era o oră întârziată şi străzile păreau pustii, cu oameni alungaţi de crivǎţul Mistralului şi a valurilor unei Mediterane îngheţate. Numai artiştii curajoşi îşi puteau dedica viaţa acestui moment de maximă intensitate a vremii, unde peisajul era parcă rupt dintr-un film fantastic.
Claude şi Frances erau meşterii unui destin unit prin joc, prietenie, suferinţǎ, intimitate, destrămare, prin teste existenţiale, evoluţie şi lacrimi…oo, dar câte lacrimi pogorâte pe obrajii amândurora timp de o eternitate trecută în acest ceas răsfrânt peste ani…
Minutele treceau iar intensitatea era la cote maxime în acel vârtej de sentimente în aşteptare. Florile din mâna lui Claude degeraseră, rămânând statice în frumuseţea culorilor văratice. Da, la Marsilia, vara mai bate crivǎţul…
După un colţ de clădire, Claude îi întrezări figura lui Frances, o englezoaică scăpată de frigul Londrei acum câţiva ani şi acoperită aici de uscăciunea Mistralului, dar şi de blândeţea şi limP1090876pezimea Mediteranei. Fugise de o Londrǎ de care se plictisise, fiind o fire mai aventuroasǎ, alesese vibraţiile antice si pline de extaz ale Marsiliei, acest oraṣ-minune înfǎṣcat de o istorie grea, milenarǎ ṣi unde variile culturi poposite aici se înmagazineazǎ pe veci în conṣtiinţa oamenilor.
Povestea lor era mai degrabă un roman în versuri extras din tragedia greacă, un poem sălbatic scăpat de sub control, învolburat de plânsetele a mii de copii, de dragostea tuturor mamelor de pe pământ, de cruzimea leilor din Amazon, de tristeţile Penelopei în aşteptarea lui Ulise, de dezamăgirile copiilor părăsiţi, de aşteptările îndrăgostiţilor pe Sena şi de dorinţa neîmpărtăşită fizic a femeilor în aşteptarea soldaţilor de pe fronturi. P1090875
Iubirea lor era unicat în univers, îşi tot cǎuta acum un loc mai confortabil în social, o coborâre realistă în concret, o atingere mai fină a mătăsii unei rochii de gală. Acum era momentul adevărului, momentul lor de extaz, de revedere, de unire nu numai a sufletelor ci şi a trupurilor îmbrǎţiṣate…la o simplǎ cafea.
Din capătul străzii principale la Canebière, Frances păşea puternic în asfaltul îngheţat către dragostea ce o aştepta la capătul celǎlalt şi în eternitate. Claude, un francez autentic de Marsilia, cu trǎsǎturile fine specifice unui amorez iremediabil pierdut, dar cu o fâṣie de chip ce-ţi dezvǎluia duritatea grecilor originari ce stǎpâniserǎ odatǎ oraṣul, o privea ca un hipnotic şi nu-şi putea imagina că acest moment sosise pentru el, pentru inima lui încrezătoare, iubitoare. Momentul se contura ca în acele scene de film unde îndrăgostiţii se aştern în braţele înflăcărate ale destinului ce-i uneşte. Amândoi pǎṣeau unul spre celǎlalt ca-ntr-un galop de cal regal, cu o misie precisǎ.
Se apropia momentul lor. În vǎpaia Mistralului, corpurile li se ciocnirǎ puternic împinse de dor ṣi de…vânt. Cu ochii înlăcrimaţi de frig dar şi de emoţie, cele două muze ale poemulP1060413ui nostru îşi întâlniră privirile, din ce în ce mai mult sorbite în ele însele, până când…unirea…inimile ţâşniră din piept, braţele se înlǎnţuirǎ după trupuri, ochii le rǎmǎseserǎ înnecaţi în valurile Mediteranei care plângea şi ea acum de încǎrcare, hainele erau aproape sfâşiate de avalanşa de lumină şi energie ce le strămuta corpurile. Un fulger puternic se descǎrcă acum din ceruri urmat de un tunet ce cutremură întregul oraṣ-fort al Franţei. Lumea încremeni pentru o clipă, timp în care se auzirǎ ṣoaptele – ,,mi-ai intrat în viaţǎ şi-ai schimbat sunetul harpei, te iubesc, iubite dor, preţioasǎ perlǎ a mării, sărutul tău îmi cutremură simţurile, nu ştiu dacă te-aş putea iubi mai mult, te iubesc în tot timpul veşniciei…tu eşti poezia, arta pictată de suflet în inima mea de atâta timp…’’
Timpul se opri în mijlocul furtunii de nisip ce ajunsese chiar pe Canebière…îi acoperi cu totul şi cu valurile Mediteranei ce le vorbea neîncetat în mirajul flacării ce îi unea acum. Vapoarele tăcură, oamenii poposiră în mijlocul acestui roman fantastic de dragoste regăsită, un paradis pierdut şi regăsit în mijlocul unei mǎri turcoaz ṣi a unei Marsilii profunde…
…Iar eu, un artist curajos ce chiar îşi dedica viaţa acestui moment de maximă intensitate a vremii, unde peisajul era parP1110016că rupt dintr-un film-basm, iar vremurile se schimbau prin obiectivul aparatului meu de fotografiat…

(©LiterAnART/20-12-2015

@Antologia “Cuplul, in cautarea paradisului pierdut” 2016, ed. Karta Graphic Ploieşti)

Advertisements

Cuplul, în cǎutarea paradisului pierdut (exerciţiu de creaţie ~ poemul comun al participanţilor la lansare)

coperta final

Evadez în interior…
Unde, cândva, şi eu visam în auriu…
Meditam la un Adam
Şi la o Evǎ – cuplul primordial,
Simbolul tuturor cuplurilor următoare,
Cu rădăcini bine înfipte
În paradisul pierdut şi regăsit,
Cu braţe-ramuri
Întinse spre veşnicie…tacit.

Evadez în interior…
Unde, cândva, şi eu visam în auriu…
În pomul aista-nmiresmat
Înlănţuiţi noi sta-vom acum ferecaţi
Şi-n lumina lunii aşternuţi peste ani
Ne-om mai iubi, doi câte doi
Împrăştiaţi de vântul cel bizar
Ne-om rătăci în zâmbete placid…

Evadez în interior…
Unde, cândva, şi eu visam în auriu…
Sunt ca un copac al iubirii noastre
Sunt legătura dintre noi doi.
Şi mă iubeşti,
Şi mă pătrunzi în fiecare zi,
Şi faci permutări în corpul meu uscat
Pe care vrei să îl învii…

Evadez în interior…unde
Te iubesc şi te acopăr
Cu crengile mele,
Ocrotindu-te ca pe un copil.

Cu linii-abstracte din priviri
Te căutam cu nesaţ-n celelalte lumi vii…
Aş vrea să ştiu de ce acum cobori
În valea copacilor răsăriţi
Îmbrăţişând lumina, miezul firii-n doi gǎsiţi
Ascunṣi de glasurile tuturor
Pitiţi de aerul flǎcǎrilor.

Copacul dragostei se-nalţǎ acum
În vibraţii-nspre soare…
Amintirea mea…
Când trupurile ni se zbăteau înlănţuite
Şi legate fedeleş de rădăcinile
Mult prea înfipte în strămoşii noştri…clipe.

În glasul de-ţi răzbate,
Prin bocet de banshee
Al meu altar să-nchine,
Renaşterea iubirii divine
Iubitului meu suav…ṣi al nefirii…

În glasul de-ţi răzbate,
Îmi spui adesea trist…
“Să nu te temi, iubito!
Eu te voi înşela,
De-ar fi să fie visul
Cât toată viaţa mea.”
De ce să spui aşa?…şi strigi din nou acerb
Pe culmi rǎsunǎ valea
“Stăm neclintiţi cu burţile lipite
De ṣirele spinărilor smerite
Ce puternică este memoria nărilor noastre mărite
…de suflu greu şi aşteptare…!”

Pe cerul roşiatic umbre ale tăcerii gonesc,
Gânduri secate de sentimente plutesc,
Speranţe deşarte îşi fac loc tiptil…
În ramuri de vise ascunse-n senin…

Paradisul a fost prea pierdut
În neant prefǎcut,
A fost…tǎcut
Pierdut poate fi cuplul ce caută paradisul …
Doar pe el, Adonisul?…
Mă tot întreb adesea în viforul dulce-al lunii…
Şi cuget…
“Dacă nu iubeşti, visele nu ţi se îndeplinesc.
Suntem doi, de fapt suntem unul,
Doar liniile trupurilor noastre
Ne dau de gol.
Dragostea este împlinirea visurilor,
Un galben răsturnat,
Un galben întors înspre vaste culori,
Flori de rapiţă printre maci desfăcuţi
În benzi ca o pistă de avion
Ce- aşteaptă să decoleze…spre sufletul tău.”

Ei, suflete cu trup de lemn,
Un cuplu contopit într-un apus de soare
Purtându-şi iubirea demn
Iubirea nicicând nu moare.

Din doi în doi, sub clar de lunǎ-blat
Cei doi se sărutau sub cerul înstelat.
Din iubirea lor, aşa cum stăteau înlănţuiţi,
Începuse să se nască arborele vieţii-mit.

Şi arborele vieţii se-nǎlţa,
Răsucindu-se în sine însuşi,
Ca doi iubiţi înlănţuiţi în a lor dragoste
O dragoste-legământ spiritual
Înrădăcinat în substratul absolutului.

El este amurgul divin
Ce uneşte destine-acoperite
Cu pelicule de speranţă mistuite.

Şi-uniţi în simţiri
Ne-ntorceam la rădăcini
La omul primordial, androgin,
Numit Sophia…divin,
Era doar unul
Şi-avea rădăcini adânci,
Fiică a Geei
Zămislitoare de oameni-spirit…
…ṣi nǎluci.

(adaptare/colaj realizat de Ana Nedelcu – coordonator proiect literar)
Mulţumim tuturor pentru contribuţie!

http://kartagraphic.ro/

poze aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.744215759047288.1073741850.605926536209545&type=3

afis 1 logo

Lansare Antologie Karta Graphic

In luna februarie vorbim despre iubire, cuplu si psihologie in cadrul lansarii oficiale a primei antologii a editurii Karta Graphic Ploiesti – “Cuplul, in cautarea paradisului pierdut” joi, 11 februarie, ora 17/30 la sala de lectura a bibliotecii N.Iorga Ploiesti!
Prezinta – Ana Nedelcu (antologator, poeta, director in Romania al Societatii Poetilor din Canada si International) si Ema Petrescu (antologator, scriitoare, psiholog)

Lansarea va contine si conceptul de “scena libera” ce invita toti co-autorii participanti sa-si citeasca propriile creatii si sa-si impartaseasca impresiile in legatura cu procesul creatiei!
De asemenea, avem o activitate-surpriza cu premiu special precum si o carte pentru fiecare participant!
Va asteptam cu drag in numar cat mai mare in cadrul acestui eveniment-mozaic!

afis 1P1190865

APEL CONTRIBUTII ANTOLOGIE LITERARA 2015

Cunoscuta editura Karta Graphic din Ploieşti lansează seria antologiilor tematice deschise tuturor scriitorilor debutaţi şi nedebutaţi, pasionaţilor de scriere literară, indiferent de vârstă.

Debutul este marcat de antologia cu tema – Cuplul, în căutarea paradisului pierdut (poezie si proză scurtă).

Tema primei antologii este menită să invite doritorii în a-ṣi exprima talentul scriitoricesc în materie de proză scurtă şi poezie. Suntem în căutarea unor creaţii inedite care să atingă latura psihologică a dimensiunii iubirii, a relaţiei ṣi a cuplului prin exprimare literară.

NOTĂ – Materialul creator nu are voie să includă limbaj licenţios sau expresii vulgare!

 Condiţii de participare:

  • orice  autor  are  la dispoziţie 7 pagini pentru creaţia sa (o pagină o reprezintă prezentarea de autor)
  • materialul se va realiza în format A5, Times New Roman 12, cu diacritice, la 1 rând.
  • se percepe o taxă fixǎ pentru fiecare autor de 140 RON; taxa include:

-> 7 pagini puse la dispoziţie în cadrul Antologiei

-> 10 antologii de fiecare autor

-> cheltuieli de transport (Curier)

 Trimiteţi pe mail următoarele ->

  1. manuscris (prezentare autor + creaţie)
  2. fotografie color
  3. nume, prenume, telefon, e-mail, adresa (pentru expedierea volumelor)

Este posibilă comanda a mai mult de 10 exemplare din antologie, la cerere, dar numai după livrarea primelor 10.

Antologaţii sunt liberi în a-şi organiza lansări proprii la nivel local.

 Termenul limită pentru trimiterea materialelor este 25 Noiembrie2015.

 Coordonatori ->

 – Ana Nedelcu – filolog/poetǎ/jurnalist/traducător, Ana scrie încă din 2005 proza şi poezie, atât în limba romana cât şi în limbile engleză, spaniolă şi franceză. Face parte din numeroase antologii în ţară şi în străinătate (SUA, Canada, Australia, India) şi scrie articole de dezvoltare personală şi pe teme de lifestyle, societate şi politici Europene în mediul online şi print. Şi-a dezvoltat tehnica de scriere atât prin propria experienţă şi practică, cât şi prin participarea în cadrul unor ateliere, cursuri şi training-uri în domeniu, în ţară şi în străinătate, iniţiind şi coordonând ateliere de scriere creativă pentru tineri şi adulţi. Antologator şi grafician la ed. Inspirescu (Satu Mare) al Antologiei naţionale dedicate femeii ,,Voci Feminine’’. Ultimele proiecte realizate/în curs de desfǎṣurare –> în cadrul ,,Bucureṣti Creativ’’ (Festival George Enescu 2015) -,,Cartea pentru Impresii Sonore’’ (proiect multidisciplinar -ecologie/artizanat/arte plastice/scriere creativǎ/coregrafie) ṣi ateliere de scriere creativǎ în cadrul Cǎrtureṣti Verona/AFI Palace Ploieṣti (https://ananedelcu.wordpress.com/)

Ema Petrescu – psiholog, cu specializarea Consilierea psihologică a copilului, adultului, cuplului şi familiei, realizată în cadrul Societăţii de Psihoterapie Experienţială Română. Din 2012 până în prezent a publicat poezii şi proza în antologiile Casei de Cultură I.L. Caragiale Ploieşti, precum şi în antologia adresată femeilor ,,Voci Feminine’’. Volumul sǎu de debut ,,Călătorie printre stele” apărut la ed. Haniel în 2012, a fost manifestul cabinetului său psihologic pentru o lume mai bună, care să trăiască în pace, iubire şi armonie. Ultimele apariţii solo ṣi colectiv – volumul de poezie si povesti ,,Mozaic de Emotii’’ – ed. Karta Graphic 2015 ṣi Antologia ,,Dor Românesc’’ (poezie şi proza) la STARPRESS 2015.  (http://www.despresuflet.ro)

Materialele se trimit pe AMBELE adrese -> anartivism@gmail.com şi ema_petrescu@yahoo.com, cu SUBIECTUL ,,Pentru Antologia Karta Graphic 2015’’.

Vă aşteptǎm cu drag!

Nu ezitati sa dati mai departe acest mesaj celor interesati! Multumim!

http://www.kartagraphic.ro/ logo

Despre Feminismul Creator …

Feminitatea … poate fi ea cuprinsă în vâltoarea unei bucăţi albe de hârtie ce aşteaptă să I se scrie iubirea?

Feminitatea … un curs de râu din care ţâşneşte creaţie debordantă, capăta sens viaţa, călătoria, schiţa, versul …

Feminitatea … în încercarea de a o aduna fărâmă cu fărâmă în câteva rânduri ale unei cărţi menite să scoată din sânul matern viziuni, idei, dragoste nemărginită, împărtăşită de-a pururi pe culmi de foc, rǎmasǎ dar nu statică în circuitul închis al existenţei.

Feminitatea … ca o poezie, o proză de versuri nebune, ca o psihologie a copilului, ca o metaforă a Mamei-Pământ, ca o durere de dor şi ca o bucurie de prunc.

Ce-ar însemna Feminitatea fără lume, dar… ce-ar însemna lumea fără Feminitate? Am mai vieţui în bolobocul obscur al întunericului, am mai vâsli pe culmile de neînţeles ale logicii, am mai cutreiera munţii fără de iarbă dacă Feminitatea n-ar fi prezentă mereu… mereu aici şi acolo pentru a da viaţǎ ierbii, florii şi spicului, literei şi veşmântului, muzicii şi… primului sunet?

O stare a Feminităţii pe care cu toţi o purtǎm de-a pururi, dǎ glas acum unei voci comune cǎlǎuzitǎ de versuri de dorinţă, fraze de introspectie, căderi şi urcări de ritm, rimă de mătase şi furtuni de amintiri vii.
Rânduri din sufletul Feminin pentru sufletul Etern, cu inflexiuni de orgă, vioarǎ şi pian, pe acorduri de vânt şi ploaie, nisip ṣi mare, static şi mişcător.

Măşti viscerale ale unui frumos etern de femeie, atacǎ colţurile acestei creaţii colective, dându-i farmec şi esenţǎ imaginativă.

Un argument pentru Feminismul Creator, rolul femeii în societate, relaţia mamă-copil, femeia-iubire şi… Eternul Feminin.

Savuraţi aceste rânduri ce stau în calea cotidianului aducând un iz de sensibilitate frântului banal şi veşnicei rutine.

(Jurnal)

Ziua 7: SINELE EI

Ce blând e sunetul! Ce dulci sunt cuvintele! Câtă lumină! M-am hotărât: călătoresc înlăuntrul meu, îmi dau voie la mai mult, la tot ce însemn. Paradisul meu e MAREA. O adulmec şi îi vorbesc. Întreb, cer, ascult… EA îmi răspunde. MAREA mea e limpede, iar picăturile ţâşnesc în afară…şi inundă totul în jur. Acum mă simt liberă să-mi împărtăşesc visul. Totul este salvat, străluceşte, caută, doreşte. Totul este aici…şi este viu.

Ziua 9: TERAPIE

11222481_649444111857787_5305661869983824741_n

Râd ca să-mi topesc Gheţarii minţii.
Râd ca să-mi sparg Pietrele sufletului.

Râd ca să-mi curgă Cascada imaginaţiei.
Râd ca să-mi cos Flori în păr.
Râd ca să depăşesc Ziua.

Râd ca să mă bucur de Natură.
Râd ca să-mi nuanţez Viziunile.
Râd ca să fiu EU.

(©extras din Argumentul Antologiei nationale VOCI FEMININE de Ana Nedelcu – coordonator si scriitor)