Despre ostilitate: de la larvă la fluture (2)

… Dar eu aş vrea să mă refer la un alt tip de ostilitate. L-am numit “profetul de sistem educaţional” sau “despre o patologie de care nu s-a vorbit până acum” dar despre acest subiect, mâine, căci mai este şi mâine o zi de scris despre viaţă… (punctul 6 – to be continued)

Deşi nu a fost chiar a doua zi, am revenit abia azi asupra punctului 6 din articolul meu anterior din data de 17 octombrie – Despre ostilitate – un subiect asupra căruia m-am oprit din varii motive, dar cel mai important, pentru că ne lovim de ostilitate zi de zi, mai ales în capsula în care vieţui de tip “mentalitate românească nocivă”.

Punctul 6 face referire la #educaţie, şi am să citez fragmentul de pornire din prima parte:

  1. Nu întâmplător am lăsat la urmă o manifestare importantă a ostilităţii, crucială (nu spun că celelalate nu sunt, mai ales cea anterioară, însă aceasta este strâns legată de toate şi este definitorie) într-un domeniu cu care operez de vreo 13 ani încoace, de când am păşit pentru prima dată în afară ţării şi am aflat dintr-un periplu al bursei universitare pe tărâmuri spaniole, cu ce mănâncă de fapt #educaţia adevărată.

Frecventând astfel mediul educaţional încă din 2005, am descoperit cu stupoare că printre noi se află patologii îmbrăcate în piele de om, care disturbă încet dar sigur minţile şi sufletele generaţiei tinere. Astfel, am pornit la o cercetare în acest sens, fiind interesată de cum influenţează adulţii tinerii din jurul lor, implicit care sunt efectele actului educaţional la nivel macro.

La “primul nivel de lectură” (vezi etapele parcurgerii şi înţelegerii unui text literar), vedem clar că generaţia tânără are probleme din cauza eternului sistem educaţional retrograd. Ok, asta ştim cu toţii deja, că a devenit o psihoză, mai ales pentru cei care chiar se luptă paşnic să schimbe ceva din interior. Când spun “adulţi”, mă refer la cei care lucrează direct cu copiii, cu elevii, dar mai ales cu tinerii, le-aş spune “vulnerabili”, cu siguranţă “cei mai vulnerabili” când vine vorba de vârstă (15-18 ani): profesori, mentori, consilieri, psihologi, lideri de opinie în materie de generaţie tânără. Astfel că aici am în vedere impactul acestor adulţi asupra tinerilor de 15-18 ani. De ce? Pentru că adolescenţii sunt ca nişte bureţi de absorbit energii, de aceea este vital să ştim şi să controlăm ce anume energii îndreptăm înspre ei. 

De-a lungul timpului, am avut discuţii, am asistat şi am primit remarci şi replici care m-au pus pe gânduri şi m-au făcut să mă întreb dacă oare unii care se auto-intitulează “lideri ai tinerilor” au ce cauta printre ei.

8a4beb02506e355b04a8eedf18103437De ce abordez acest subiect? Pentru că eu însămi sunt lider de tineret prin acţiunile pe care le-am întreprins pentru această categorie, fie că am lucrat la nivel macro pe proiecte internaţionale sau europene, fie că am lucrat în comunitatea de care aparţin, toate demersurile realizate din motivul clar de a forma cetăţeni conştienţi de potenţialul lor şi sănătoşi mental, care pot REconstrui în timp societatea în mod pozitiv. Ȋn acest context, am sesizat şi m-am lovit de patologii tip « adult ce racolează » dar şi de tip « tânăr îndoctrinat », cu care ţi-e greu să lucrezi pe un tip de psihologie pozitivă, constructivă.

Din păcate, unii auto-intitulaţi “cadre didactice”, “consilieri”, “psihologi”, “traineri” pe diferite domenii, mai mult îi strică pe aceşti copii, mai mult îi decad decât să-i ridice. Cum? Păi din prea-plin şi probabil din nişte frustrări personale adânc înrădăcinate în subconştient, aceşti “profeţi vampirişti” absorb energia tinerilor şi îi tranformă în nişte depravaţi. Nu de puţine ori am dat peste asemenea profil de « ghid ». Ce fac mai exact aceşti oameni? Dintr-un exces de zel, probabil consideră că educaţia trebuie dusă către o altă dimensiune, către a-i face pe tineri precum o familie de care să devină dependenţi, de a petrece mai tot timpul cu ei, a discuta cu ei la ore nepotrivite, a-i învăţa “de bine”, şi cine ştie ce alte măscări li se mai induc în căpşor sau discuţii despre sex ce degenerează în alte orgii. Nu este nimic exagerat aici: aceşti “învăţători” chiar există. Ce concluzie poţi să tragi de la un om care lucrează în sistem şi care, când stai de vorbă cu el, se scarpină pe toate părţile şi se duce la budă de 5 ori pe oră? Concluzia o trage fiecare…

Există şi reversul medaliei: sub masca că suntem #non-formali şi îi ajutăm pe aceşti tineri, există şi varianta în care formăm în jurul nostru de fapt un clan al tinerilor frustraţi, antisociali, adunându-i zi de zi în bisericuţe care să “evolueze” împotriva tuturor. Nu exclud aici încurajarea de a consuma droguri şi alte substanţe, pentru că nu-i aşa, numai aşa poţi supravieţui în societate… Eu pe ăştia i-aş observa cu mare atenţie şi i-aş elimina în secunda doi din sistem. Adică stai un pic: ce faci tu cu tinerii aceştia? Unde vrei să-i duci? …

Efectele pe care le expun le-am observat în multe contexte, acolo unde există un astfel de “profet” ce le disturbă minţile.

Cum îşi aleg profeţii victimele? Păi din rândul acelora mai slabi: tineri cu părinţi plecaţi, tineri care deja au tendinţe de autodistrugere, tineri frustraţi din diverse motive, tineri care nu discută cu părinţii despre problemele ce-i privesc.23ac6ee86c8de74e6337467b6a5bccaa

  • Atenţie, părinţi!! Sub ochii voştri, copilul poate să o ia pe căi greşite pentru că un ‘salvator” l-a luat sub aripa sa.
  • Atenţie, părinţi!! Indiferenţa voastră se plăteşte cu refugiul tânărului în braţele cuiva care-l ascultă, îi oferă unele altele şi poate şi mai mult…
  • Atenţie, părinţi!! Mai bine aţi avea grijă de tinerii voştri, mai bine v-aţi implica mai mult în educaţia lor, mai bine aţi lua parte la activităţile pe care spun că le au la şcoală sau în afara ei şi, mai ales, mai bine aţi avea răbdare să-i ascultaţi! În caz contrar, e posibil că tânărul nici să nu vă mai recunoască ca părinte.

Graniţa dintre a fi un profesor/mentor/lider model şi unul închipuit, este foarte fină: din exces de zel, ea poate degenera în mod periculos, numai pentru că undeva acolo în subconştient, ai tu ca adult de rezolvat nişte probleme sau poate că nu ţi-ai trăit tu însuţi adolescenţa din varii motive, iar acum furia interioară se manifestă ca o răzbunare îndreptată asupra unor nevinovaţi. Ştiai că de fapt eşti o victimă?

Tu ce vrei de fapt? Să-l ajuţi pe tânăr să se dezvolte sănătos sau să-ţi rezolvi tu nişte probleme acute? …

Cum descoperim “profeţii” de sistem educaţional? În primul rând, după modul de a vorbi despre tineri, după cum îi “gestionează”, în ce acţiuni îi implică, lipsa de seriozitate cu care lucrează, cum îi instigă la anumite fapte şi atitudini nesănătoase, sau după faptul că limbajul folosit în comunicarea cu ei este unul obscen. Dar mai ales, despre cum se comportă tinerii într-un mediu străin. Sunt ei dispuşi la cooperare, dialog deschis, sau îi observaţi a fi antisociali, rebeli fără cauză, ascunşi după o mască tristă?

Adevărul este că îţi trebuie ceva ochi de psiholog modern ca să recunoşti asemenea conjuncturi. 

Dacă eşti cunoscător şi atot-ştiutor, care este modul prin care transmiţi mai departe informaţia? Ȋntrebarea “CUM?” este esenţială. Constructiv sau distructiv?

Ştiai că… în caz extrem, tânărul de tip #brainwashed #pleaser poate comite orori pentru a-şi satisface “protectorul”? …

… Să oferim tinerilor şansa de a deveni #fluturi, în loc să-i ţinem prizonieri în starea de #larvă.

8876d069812b171e1fedb9fe6fb9f40c©LiterAnART-24/10/2017

prima parte aici

https://ananedelcu.wordpress.com/2017/10/17/despre-ostilitate-de-la-larva-la-fluture-1/

photo credits: pinterest

Advertisements

Atelier de Art~terapie II

Tu ce faci in prima zi de februarie? 🙂

Noi te invitam cu drag la Atelierul II de Art-terapie dedicat femeilor – experienta confectionarii propriei bijuterii/podoabe ca act terapeutic.

Atelierul de art-terapie este un prilej in a-ti intelege mai bine sinele, in a pune la treaba creativitatea si in a-ti dezvolta indemanarea. In plus, iti faci un cadou cu noroc de inceput de an.

Alegerea unei bijuterii, fie că dorim să o oferim sau să o purtam, are conștient sau nu, o semnificație aparte: una personala sau universala. Bijuteriile noastre povestesc despre noi, despre cum ne simțim sau cum am vrea să ne simțim în acel moment. Acestea trimit celor din jur semnale, simboluri. Dacă alegerea sau purtarea unei podoabe poate avea o asemenea încărcătură emoțională, oare cum ar fi confecționarea conștientă de către fiecare dintre noi a propriei bijuterii?

Atelierul este sustinut de psihoterapeut/art-terapeut Mara Mitu.

Pentru detalii, te invitam sa accesezi linkul urmator https://www.facebook.com/events/247464339031422/
Te asteptam cu drag!

16299994_1076068545853422_5065384958127390977_o

E_motion – Emoţii ṣi Miṣcare \\ O analiză psiho-coregraficǎ a vieţii \\

În momentul în care mi s-a propus să scriu despre acest subiect, ca om de artă, culturǎ şi scriere psiho-socialǎ, primul gând ce mi-a trecut prin minte a fost “ah, un subiect cum nu se poate mai personal, o coregrafie a vieţii mele”. Mi-am dat seama, totuşi, că această afirmaţie nu-mi aparţine exclusiv, ṣi că orice individ este `învârtoṣat` în coregrafia vieţii sale prin Emoţie şi Mişcare.

Emoţiile … un du-te-vino a ceva ce nici nu ştii că te-a lovit, atât la propriu cât ṣi la figurat. Emoţia este Mişcare, iar Mişcarea este Emoţie. (din latinul “movere” = a se afla în miṣcare). Aceastǎ interconectare este absolută şi indestructibilă.

În general, credem că ştim atât de bine ce sunt emoţiile, le simţim, vorbim despre ele prin cuvânt, artǎ vizuală, muzică etc. Trăim în emoţie şi prin ea. În realitate, de ce este totuşi atât de greu să le definim şi să le comentăm?

Emoţiile sunt cele care ne fac oameni conştienţi. Simţurile sunt cele care ne ajută să străbatem prin viaţă. Emoţiile sunt direct corelate cu gândurile noastre. Fie că vorbim de o structură genetică moştenită cu care venim în această viaţă şi care ne formează aşa-zisul destin, fie că ne referim la emoţia unui gând de moment – vizionarea unui film, reîntâlnirea unei persoane importante pentru noi sau contemplarea unei opere de artă – emoţia este vie, se întipăreşte şi rămâne în sistemul propriu de unde ne `scenografiazǎ` viaţa.

Pentru a înţelege mai bine călătoria vieţii, este important să ne cunoaştem, să ne înţelegem şi să ne integrăm pe noi înşine în propria fiinţă prin analiza emoţiilor şi cum anume “ne miṣcǎ” ele existenţa.

Emoţiile sunt de două feluri -> pozitive şi negative. Cele pozitive, cum sunt creativitatea, iubirea, generozitatea, răbdarea, compasiunea, curajul, încrederea sau dreptatea, sunt emoţii care ne construiesc un EU pozitiv, o existenţă plăcută, încurajată şi susţinută. Pe de altă parte, emoţiile negative cum sunt violenţa, confuzia, furia, tristeţea, apatia sau invidia sunt emoţii ce ne duc spre o involuţie a propriei fiinţe care, în loc să urce spre vindecare, coboară înspre maladie.

În tot acest context, omul în general, cu precădere omul contemporan este pierdut şi “pietrificat”, mai ales în mijlocul emoţiilor negative, distructive pentru el. De ce ne este mai uşor să ne mişcăm printre acestea în detrimentul celor pozitive? Pe lângă o matrice genetică ce îşi spune greu cuvântul, contextul social este cel care pune o amprentă mult prea personală pe umerii omului, lăsându-l dezarmat, nebun şi neputincios în faţa acestei apocalipse sociale lipsită de principii morale. Pe termen lung, emoţiile negative duc la auto-îmbolnǎvire şi la dezechilibru, comportamente bizare şi/sau necugetate.

Suntem oameni şi da, suntem construiţi întru evoluţie, evoluţie ce nu presupune absenţa emoţiilor negative, ci dimpotrivă, prezenţa lor sub forma unui studiu de caz unde ele se cer transformate, conştientizate şi supuse unei chirurgii amănunţite … devin alchimie umană.

Cea mai la îndemână cale de a ne trăi emoţiile pe deplin (fie ele pozitive sau negative), de a le transforma şi a le folosi în favoarea noastră este AUTO-OBSERVAREA. Să simţim o emoţie pe deplin şi, în acelaşi timp,  s-o observăm cu de-amănuntul -> ce tip de emoţie mă încearcă? de ce? cum o percep? este ea nouă sau îmi trezeşte amintiri? ce fel de amintiri? îmi creează o viziune? dă liber imaginaţiei, curajului sau mă inhibǎ? Am spune că este aproape imposibil ca, în momentul unei trăiri intense, să devenim observatori şi sǎ începem să analizăm. Într-adevăr, nu este uşor, însă nu este imposibil. Este un exerciţiu pe care, ca şi o formă de mişcare fizică practicată cu regularitate, poate să ne schimbe viaţa în timp. Am spus “miṣcare fizicǎ” … deci, emoţia este definită şi ea ca o mişcare -> mişcare vibraţionalǎ care, procesată şi direcţionată greşit, poate cauza daune psihice dar şi fizice.

Analiza de până acum a fost realizată din perspectiva emoţiei. Însă, cum definim mişcarea prin ea însăşi şi cum generează ea emoţia?

La nivel concret, ne putem referi la pura ṣi concreta mişcare fizică care are legătură cu generarea şi gestionarea emoţiilor mai mult decât ne-am putea imagina. Cum anume?

Tumultul interior, agitaţia necontenită generate de un ritm de viaţă nebun, crează dezechilibre şi emoţii negative corpului uman (disfuncţii, boli). Mişcarea fizică de orice tip este cea mai la îndemână metodă de a calma emoţiile negative şi a le transmuta în productivitate, creativitate, evoluţie personală şi profesională. Ştim că emoţiile sunt trecătoare. Însă, după cum am menţionat mai devreme, ele au impact puternic asupra fiinţe noastre, pe moment şi în timp.

O emoţie trăită invariabil, pe termen lung devine o dispoziţie, apoi un temperament pentru ca, în final, să facă parte din noi ca personalitate. Ştiind acest lucru, de ce să nu ne `intoxicǎm` mai degrabă cu stările pozitive, emoţiile constructive, care să ne formeze în timp ca oameni sănătoşi fizic, mental ṣi emoţional? Pentru a putea atinge acest stadiu, este imperios necesară auto-observarea menţionată mai devreme, însă ea poate să nu ne fie de ajuns.

Aşadar, să ne ajutăm corpul prin mişcarea fizică (sport, dans, arte marţiale). El are nevoie de mişcare fizică. Este o problemă fiziologică – consumă hormonul stresului – cortizolul şi produce endorfine – hormonul stării de bine. Astfel, emoţiile negative sunt mai bine gestionate, pot fi eliminate şi, în schimb, canalizate energiile pozitive.

Sportul ne modificǎ dispoziţia, iar practicat cu regularitate, induce corpului nostru energiile/emoţiile pozitive, evolutive.

De aceea este bine ca fiecare dintre noi să-şi poate identifica propriile disfuncţii emoţionale, bagajul ce-l poartă în căutare de vindecare. Numai aşa, putem adapta activitatea fizică tipului de corp şi stării mentale/emoţionale pentru a o redirecţiona către  o stare de bine. Să nu uităm că cea mai bună metodă de vindecare prin activitate fizică este cea în aer liber şi, în general, petrecerea timpului liber afară. Natura, universul reprezintǎ miṣcarea însǎṣi.

Mişcarea fizică este un catalizator. Însă, în acest proces al creării propriei fiinţe conştiente, să nu neglijăm ARTA şi importanţa vibraţiei ei pentru binele stării noastre.

O operă de artă (statică sau în mişcare) este: emoţia în mişcare ce-l “strǎfulgerǎ” pe artist, emoţia şi mişcarea din timpul “facerii” ei, emoţia ce o generează în privitor, vibraţia/mişcarea simţurilor acestuia

Arta incumba emoţie şi mişcare deopotrivă şi în cantităţi egale, generatoare de transformare, un val neîntrerupt de auto/observare şi meditaţie.

De ce un titlu precum “o analizǎ psiho-coregraficǎ”? Deoarece el reprezintă chiar o emoţie personală, mult prea intimă, a unui artist ce a trăit în profunzime emoţia, psihologia creată, poate, de cea mai frumoasă artă în mişcare ~ Dansul ~ arta supremă prin care emoţia este în mişcare la ea acasă …

ilustratie&text ©Ana Nedelcu

@ART OUT – no.28/2014 http://artout.ro/reviste/artout.html

ilustratie

Atelier de Art-Terapie dedicat femeilor

Atelier de Art-Terapie dedicat femeilor – experienta confectionarii propriei bijuterii/podoabe ca act terapeutic ~ duminica 18 decembrie, intre orele 11/00-13/00

Alegerea unei bijuterii, fie că dorim să o oferim sau să o purtam, are conștient sau nu, o semnificație aparte: una personala sau universala. Bijuteriile noastre povestesc despre noi, despre cum ne simțim sau cum am vrea să ne simțim în acel moment. Acestea trimit celor din jur semnale, simboluri. Dacă alegerea sau purtarea unei podoabe poate avea o asemenea încărcătură emoțională, oare cum ar fi confecționarea conștientă de către fiecare dintre noi a propriei bijuterii?

Draga femeie, te invit la sezatoarea creativitatii unde povestea ta de viata poate deveni o podoaba pe care o vei purta si pe care o poti transforma atunci cand tu vei simti asta.
Așa se transpune povestea în obiect, element cu element, rămânând conectată în “aici si acum”, bucurandu-ne impreuna de magia sarbatorilor ce se apropie…

Atelierul este sustinut de psihoterapeut/art-terapeut Mara Mitu
https://www.facebook.com/Ateliere-creative-206463743052821/
Colaborator – consilier psihologic Ema Petrescu
https://www.facebook.com/Cabinet-Individual-de-Psihologie-Petrescu-Emilia-650687931760520/?fref=ts
Colaborator – Designer arta eco – Ana Nedelcu
https://www.facebook.com/AnARTivism/

Va intampinam cu ceai, cafea si prajituri de casa 🙂

~~~
Toate materialele de lucru sunt incluse in costul atelierului.
Participarea in cadrul acestui atelier presupune plata unui avans.

DETALII DESPRE COSTURI SI INSCRIERI LA:
– Mara Mitu – 0722628645
– Ema Petrescu – 0723003130
– Ana Nedelcu – 0745436393

LOCURI LIMITATE! NR. MAXIM DE PERSOANE – 8

event aici https://www.facebook.com/events/727661504053487/

wp_20161205_21_56_15_pro1

GHIDUL~cum sǎ te porţi ca sǎ fii COOL – recenzie

Pe cât de delicată în aspectul fizic, pe atât de dură este vocea autoarea cărţii de faţǎ “Ghidul”. O carte-manifest am putea spune, prin tonul simplu şi acid lansat de scriitoare, cu un ritm de cadet ce te obligǎ practic să urmezi cele spuse sau impuse.

“Ghidul” reprezintă un manual de buzunar ṣi bune maniere într-o societate ce parcă a luat-o razna în ce priveşte comportamentul etic, morala, bunul simţ şi toleranţa culturală. Pentru a scrie acest manual, Simona Tunaru îşi asumă multiple roluri – al unui predicator, psiholog, profesor de cultură civică, avocat al strǎzii, jurnalist de investigaţie  sau al unui poliţist de proximitate ce urmăreşte fiecare pas greşit al individului.

Vocea acestui guru al sferei sociale ne inundǎ cu un tip de dinamism aparte, proiectându-ne direct în dimensiunea unei lumi ideale şi totuşi atât de simple, un spaţiu unde tot ce trebuie este să fim…oameni. Natura umană este pusă la zid în rânduri şi printre rândurile acestui tratat- fulger, fiind urmǎritǎ ṣi intervievatǎ de un jurnalist de investigaţie, analizată şi para-analizatǎ de un psiholog omni-prezent, dar şi de un guru superior, un ton de Gandhi actual prevăzut cu ochi larg deschişi – “În cazurile în care nu este ilegal un anumit comportament, însă deranjează direct o altă persoană, răspunsul societăţii civile este unul timid, stângaci sau singular. Îmi notez pe telefon ce s-a întâmplat şi încetul cu încetul, cu fiecare situaţie similară trăită, ia naştere ideea unei cărţi de dezvoltare personală, menită să ajute la îmbunătăţirea relaţiilor interumane. Schimbarea începe cu tine!”.

În cele puţin peste 100 de pagini ale Ghidului, scriitoarea ne plasează pe rând, în diferite spaţii unde, de altfel, de regăsim zi de zi şi unde, în mod inconştient, manifestǎm un comportament şi o atitudine automate, fără a mai conştientiza adevărata noastră manifestare. Începând de la hypermarket, trecând prin aeroport, poposind în club sau la un concert de jazz şi terminând cu atitudinea faţă de persoanele altor culturi sau etnii, omul este văzut ca un robot ce trebuie să-şi încetinească ritmul şi să realizeze că este fiinţă umană care ar trebui să respecte şi sǎ fie respectată la rândul ei.ghidul-coperta-fata

Genialul acestui manual psiho-social de dezvoltare personalǎ este simplitatea remarcabilă însă extrem de izbitoare remarcată prin limbaj şi tonul autoritar, părintesc, un ton ce-ţi face cu degetul că nu ai fost cuminte pentru că poate este necesară o revizuire a comportamentului bazată pe greşeli anterioare.

O scriitură remarcabilă ce aminteşte de geniul sitcom-ului american ṣi universal “Seinfeld” unde remarcăm aceeaşi simplitate exagerată, dusă în sarcasm şi ironie socială, de unde extragem adevărul crunt şi banal al vieţii omului – “nimicul” şi cum am putea să-l tranformam în “ceva” dacă ne auto-observǎm şi ne analizăm ca-ntr-o oglindă pe care, de obicei, o remarcăm, o afişam şi o impunem feţei altora.

Din lectura Simonei Tunaru aflǎm, de asemenea şi aspecte ale comportamentelor şi legilor unor alte culturi, aspecte strecurate parcă pentru o comparaţie demnă de un tratat academic – “Fixatul cu privirea este strict interzis! Este încălcat dreptul la intimitate al persoanelor, plus că energia pe care o trimiteţi unei persoane pe care o fixaţi cu privirea nu este tocmai benefică acesteia. În unele state din America, fixatul cu privirea este interzis prin lege, aşa că poţi fi arestat pentru acest lucru.”

Acest fragment, cu siguranţă are legătură cu experienţa vastă de viaţa a scriitoarei, călătoriile şi şederea în alte spaţii geografice de unde a extras date necesare acestui manual social, cu precǎdere din spaţiul american. De altfel, stilul de a scrie aceastǎ carte se identificǎ cu stilul inconfundabil, concis, uṣor de înţeles ṣi profesionist american.

Sfaturile Simonei nu reprezintă simple sfaturi la care cititorii să se mai gândească. Nu, ele nu sunt alegeri, ci mai degrabă sunt impuse unui om ce trebuie să-şi schimbe atitudinea într-un mod benefic atât pentru el cât şi pentru cei din jur – “Purtaţi-vă ca un oaspete grijuliu atunci când vizitaţi o altă ţară şi nu ca un turist care vrea să „huzurească” într-un hotel de cinci stele şi care este alcoolizat pe toată perioada şederii. Încercaţi să aflaţi cum trăiesc oamenii într-o altă ţară, ce mănâncă, ce ocupaţii predomină, cu ce probleme se confruntă…Nu numai că vă veţi îmbogăţii cunoştinţele, ba mai mult puteţi fi siguri că nu aţi fost degeaba acolo.”.

Practic, nu ai de ales în momentul în care te-ai decis să parcurgi tratatul. Eşti obligat sǎ ţii cont de bunele maniere sociale. Educaţia primează aici, unde eşti învăţat că ceea ce ai făcut până acum nu a fost bine şi că ar trebui să ţii seama de un nou cod de conduită.

 <…să nu uităm că lux înseamnă „confi”> ne transmite autoarea, luxul nu înseamnǎ o atitudine superioară, un dezmăţ al simţurilor negative şi al valorilor materiale, ci mai degrabă este o valoare prin care trebuie să înţelegem că încrederea este cea mai bună armă în a fi “cool”. Iar a fi “cool” nu înseamnă a fi un adolescent scǎpat de sub control, ci mai degrabă reprezintă omul conştient, omul căutător al adevărului, al vieţii simple dar consistente întru înţeles. Cum ai putea să nu fii “cool” într-o astfel de ipostazǎ propusă de autoarea de faţă?

De la “minorii şi alcoolul” până la “când te logodeşti”, viaţa este un tumult prin care treci însă nu-ţi dai seama prin ce cǎi, cu cine interacţionezi şi cât de serios este acest drum aparent banal, rutinat. De fapt, rutina este şi personajul principal al acestui manual, rutina ce nu capătǎ sens ci mai degrabă automatism – o formă fără fond. De aceea şi întrebarea adresată cititorului – cum am putea să-i oferim rutinei fond în forma sa arhi-cunoscutǎ şi plictisitoare?

Stilul cadent de a scrie “Ghidul” are şi un umor intrinsec. Numai citind primul rând şi te identifici cu situaţia respectivǎ ridicându-ţi întrebări – “Dar dacă aş fi putut acţiona altfel aici? Poate ar trebui să mă gândesc mai bine…”

În “Ghidul” şi rolul miresei are hibe. Mireasa poate deveni aceastǎ “bridezille” socială, o mireasă dificilă, perfecţionistă, exagerată pe parcursul pregătirilor pentru nuntă. Nimănui nu îi va face plăcere să fie în preajma ta, dacă te comporţi urât.”

Un extras din viaţǎ demn de remarcat, de fapt, viaţa însăşi şi locurile prin care poposim şi unde trebuie să remarcăm detalii, să practicăm auto-observarea şi să identificăm aspectele negative acolo unde ele există. Un manual prin care învăţăm să fim mai buni ca oameni şi mai stăpâni şi responsabili pe acţiunile şi atitudinile noastre.

Finalul ales pentru a încheia acest ghid este remarcabil atingând un aspect delicat al vieţii cotidiene – comportamentul nostru faţă de cei de lângǎ noi, alte naţionalităţi, etnii sau oameni diferiţi nouă. Cum ne afişǎm în faţa lor? Ce discurs avem şi ce atitudine promovăm? –“Fiecare persoană este diferită în funcţie de etnia pe care o are, locul în care trăieşte, experienţele de viaţă acumulate etc. Acceptă că suntem diferiţi şi poartă-te cu o persoană care aparţine unei alte etnii exact cum ţi-ar plăcea ca ceilalţi să te trateze pe tine.”

 “Ghidul” se întrerupe brusc şi cuprinzator ca un fulger ce străbate văile…Cu ce rămânem din traficul prin…viaţǎ?…

cartea aici http://www.elefant.ro/ebooks/lecturi-motivationale/ghiduri-cum-sa/ghidul-cum-sa-te-porti-ca-sa-fii-cool-190069.html

©2016 – Recenzie de Ana Nedelcu –

filolog, poetǎ, scriitoare, antologator,

reprezentant în România al World Poetry Canada&International

Recenzie ~ Către tine ~ manual psiho-literar

Către tine de Gabriela Olteanu-Donose

Editura Karta Graphic Ploieşti

Un studiu asupra feminităţii, pe cât de accesibil cititorului ca şi limbaj, pe atât de abstract în profunzimea mesajului. O doamnă psiholog care îţi perturba existenţa prin conţinutul de o frumoasă muzicalitate a limbii, îmbinat cu cercetarea ştiinţifică în domeniul psiho-terapeutic prin care îţi dezvăluie cǎi către latura feminină puternică, pozitivă, încrezătoare, fără de temeri. (,,A evolua înseamnă a ieşi din ceea ce deja ai ales să fii’’)

Cartea de faţă te îndeamnă către auto-cunoaştere, auto-observare şi auto-evaluare, atât din perspectiva socială, cât mai ales din perspectivele emoţională şi mentală, pentru că din acest punct porneşte drumul fiecăruia dintre noi, raportat în oglinda societăţii. Percepţia fiecăruia în parte şi bagajul cu care noi venim ne creează universul social. Depinde de noi cum ajungem să-l modelăm pentru a ne fi benefic din toate punctele de vedere.

Ca şi structură, studiul prezent îmbină armonios partea literară, dezvăluită prin citate inserate printre poveştile de viaţă ale mai multor femei, explicate şi analizate de psihologul omniprezent, acest ochi critic deopotrivă blând care ,,ne ascute’’ simţurile. (,,Cred cu tărie că fiecare are nevoie să SE ia în calcul pentru o viaţă asumată şi împlinitǎ’’) P1200032

Consider că această carte trebuie citită de fiecare femeie în parte, deoarece tratează relaţia feminităţii cu trei factori principali -> părinţi, copii, bărbatul de lângă ea. Femeia pusă în cele trei ipostaze de copil, părinte şi soţie dezvăluie rolurile diferite ale ei, vârste diferite şi circumstanţe diferite în care se regăseşte.

Femeia-Copil este strâns legată de ,,zestrea’’ împreună cu care femeia maturǎ îşi parcurge existenţa, valorile cu care rămâne, mentalităţile şi ieşirea din zona de confort. (,,Copilul rănit din tine este asemenea unui magnet. Atrage situaţii care se suprapun perfect peste tipul său de ranǎ’’)
Femeia-părinte se raportează la ceea ce ea oferă mai departe copiilor săi ca urmare a ,,zestrei’’ primite, cum pune în balanţă valorile trecutului şi ale prezentului pentru a nu repeta tipare vechi dăunătoare. (,,înghiţim pe nemestecate tipare de comportament’’)
Femeia-soţie (în cuplu) reprezintă femeia matură şi relaţia ei directă cu sexualitatea sa, cu intimul şi emoţia implicării sentimentale. Se lasǎ ea atrasă într-un scenariu fals al vieţii sau descoperă viaţa însăşi prin procesul evoluţiei şi al dezvoltării personale? (,,A nu lua problemele în seamă, nu înseamnă că trăieşti fericită, ci pǎcǎlitǎ’’)

Feminitatea este ilustrată aici atât printr-o floare nepreţuită, rară, cu rădăcini adânci, cât şi printr-o luptătoare feroce care este conştientă de natura şi valorile ei, îndemnând la auto-cunoaṣtere şi construcţie de sine. Aspectul practic ce se raportează la această ultimă idee, este dat prin exerciţiile concrete propuse de ,,ochiul’’ profesionist la finalul fiecărui capitol.

Aşadar, această carte poate fi considerată un manual psiho-literar cu puternice inflexiuni feminine…,,cǎtre tine’’. (,,Să cunoşti psihologia este opţional. Să înţelegi cum funcţionezi tu este vital.’’)

(©postfaţǎ de Ana-Lucreţia Nedelcu ~ filolog, scriitoare, poetǎ, antologator)

https://www.facebook.com/gabriela.olteanu.92

APEL CONTRIBUTII ANTOLOGIE LITERARA 2015

Cunoscuta editura Karta Graphic din Ploieşti lansează seria antologiilor tematice deschise tuturor scriitorilor debutaţi şi nedebutaţi, pasionaţilor de scriere literară, indiferent de vârstă.

Debutul este marcat de antologia cu tema – Cuplul, în căutarea paradisului pierdut (poezie si proză scurtă).

Tema primei antologii este menită să invite doritorii în a-ṣi exprima talentul scriitoricesc în materie de proză scurtă şi poezie. Suntem în căutarea unor creaţii inedite care să atingă latura psihologică a dimensiunii iubirii, a relaţiei ṣi a cuplului prin exprimare literară.

NOTĂ – Materialul creator nu are voie să includă limbaj licenţios sau expresii vulgare!

 Condiţii de participare:

  • orice  autor  are  la dispoziţie 7 pagini pentru creaţia sa (o pagină o reprezintă prezentarea de autor)
  • materialul se va realiza în format A5, Times New Roman 12, cu diacritice, la 1 rând.
  • se percepe o taxă fixǎ pentru fiecare autor de 140 RON; taxa include:

-> 7 pagini puse la dispoziţie în cadrul Antologiei

-> 10 antologii de fiecare autor

-> cheltuieli de transport (Curier)

 Trimiteţi pe mail următoarele ->

  1. manuscris (prezentare autor + creaţie)
  2. fotografie color
  3. nume, prenume, telefon, e-mail, adresa (pentru expedierea volumelor)

Este posibilă comanda a mai mult de 10 exemplare din antologie, la cerere, dar numai după livrarea primelor 10.

Antologaţii sunt liberi în a-şi organiza lansări proprii la nivel local.

 Termenul limită pentru trimiterea materialelor este 25 Noiembrie2015.

 Coordonatori ->

 – Ana Nedelcu – filolog/poetǎ/jurnalist/traducător, Ana scrie încă din 2005 proza şi poezie, atât în limba romana cât şi în limbile engleză, spaniolă şi franceză. Face parte din numeroase antologii în ţară şi în străinătate (SUA, Canada, Australia, India) şi scrie articole de dezvoltare personală şi pe teme de lifestyle, societate şi politici Europene în mediul online şi print. Şi-a dezvoltat tehnica de scriere atât prin propria experienţă şi practică, cât şi prin participarea în cadrul unor ateliere, cursuri şi training-uri în domeniu, în ţară şi în străinătate, iniţiind şi coordonând ateliere de scriere creativă pentru tineri şi adulţi. Antologator şi grafician la ed. Inspirescu (Satu Mare) al Antologiei naţionale dedicate femeii ,,Voci Feminine’’. Ultimele proiecte realizate/în curs de desfǎṣurare –> în cadrul ,,Bucureṣti Creativ’’ (Festival George Enescu 2015) -,,Cartea pentru Impresii Sonore’’ (proiect multidisciplinar -ecologie/artizanat/arte plastice/scriere creativǎ/coregrafie) ṣi ateliere de scriere creativǎ în cadrul Cǎrtureṣti Verona/AFI Palace Ploieṣti (https://ananedelcu.wordpress.com/)

Ema Petrescu – psiholog, cu specializarea Consilierea psihologică a copilului, adultului, cuplului şi familiei, realizată în cadrul Societăţii de Psihoterapie Experienţială Română. Din 2012 până în prezent a publicat poezii şi proza în antologiile Casei de Cultură I.L. Caragiale Ploieşti, precum şi în antologia adresată femeilor ,,Voci Feminine’’. Volumul sǎu de debut ,,Călătorie printre stele” apărut la ed. Haniel în 2012, a fost manifestul cabinetului său psihologic pentru o lume mai bună, care să trăiască în pace, iubire şi armonie. Ultimele apariţii solo ṣi colectiv – volumul de poezie si povesti ,,Mozaic de Emotii’’ – ed. Karta Graphic 2015 ṣi Antologia ,,Dor Românesc’’ (poezie şi proza) la STARPRESS 2015.  (http://www.despresuflet.ro)

Materialele se trimit pe AMBELE adrese -> anartivism@gmail.com şi ema_petrescu@yahoo.com, cu SUBIECTUL ,,Pentru Antologia Karta Graphic 2015’’.

Vă aşteptǎm cu drag!

Nu ezitati sa dati mai departe acest mesaj celor interesati! Multumim!

http://www.kartagraphic.ro/ logo

Previous Older Entries