GHIDUL~cum sǎ te porţi ca sǎ fii COOL – recenzie

Pe cât de delicată în aspectul fizic, pe atât de dură este vocea autoarea cărţii de faţǎ “Ghidul”. O carte-manifest am putea spune, prin tonul simplu şi acid lansat de scriitoare, cu un ritm de cadet ce te obligǎ practic să urmezi cele spuse sau impuse.

“Ghidul” reprezintă un manual de buzunar ṣi bune maniere într-o societate ce parcă a luat-o razna în ce priveşte comportamentul etic, morala, bunul simţ şi toleranţa culturală. Pentru a scrie acest manual, Simona Tunaru îşi asumă multiple roluri – al unui predicator, psiholog, profesor de cultură civică, avocat al strǎzii, jurnalist de investigaţie  sau al unui poliţist de proximitate ce urmăreşte fiecare pas greşit al individului.

Vocea acestui guru al sferei sociale ne inundǎ cu un tip de dinamism aparte, proiectându-ne direct în dimensiunea unei lumi ideale şi totuşi atât de simple, un spaţiu unde tot ce trebuie este să fim…oameni. Natura umană este pusă la zid în rânduri şi printre rândurile acestui tratat- fulger, fiind urmǎritǎ ṣi intervievatǎ de un jurnalist de investigaţie, analizată şi para-analizatǎ de un psiholog omni-prezent, dar şi de un guru superior, un ton de Gandhi actual prevăzut cu ochi larg deschişi – “În cazurile în care nu este ilegal un anumit comportament, însă deranjează direct o altă persoană, răspunsul societăţii civile este unul timid, stângaci sau singular. Îmi notez pe telefon ce s-a întâmplat şi încetul cu încetul, cu fiecare situaţie similară trăită, ia naştere ideea unei cărţi de dezvoltare personală, menită să ajute la îmbunătăţirea relaţiilor interumane. Schimbarea începe cu tine!”.

În cele puţin peste 100 de pagini ale Ghidului, scriitoarea ne plasează pe rând, în diferite spaţii unde, de altfel, de regăsim zi de zi şi unde, în mod inconştient, manifestǎm un comportament şi o atitudine automate, fără a mai conştientiza adevărata noastră manifestare. Începând de la hypermarket, trecând prin aeroport, poposind în club sau la un concert de jazz şi terminând cu atitudinea faţă de persoanele altor culturi sau etnii, omul este văzut ca un robot ce trebuie să-şi încetinească ritmul şi să realizeze că este fiinţă umană care ar trebui să respecte şi sǎ fie respectată la rândul ei.ghidul-coperta-fata

Genialul acestui manual psiho-social de dezvoltare personalǎ este simplitatea remarcabilă însă extrem de izbitoare remarcată prin limbaj şi tonul autoritar, părintesc, un ton ce-ţi face cu degetul că nu ai fost cuminte pentru că poate este necesară o revizuire a comportamentului bazată pe greşeli anterioare.

O scriitură remarcabilă ce aminteşte de geniul sitcom-ului american ṣi universal “Seinfeld” unde remarcăm aceeaşi simplitate exagerată, dusă în sarcasm şi ironie socială, de unde extragem adevărul crunt şi banal al vieţii omului – “nimicul” şi cum am putea să-l tranformam în “ceva” dacă ne auto-observǎm şi ne analizăm ca-ntr-o oglindă pe care, de obicei, o remarcăm, o afişam şi o impunem feţei altora.

Din lectura Simonei Tunaru aflǎm, de asemenea şi aspecte ale comportamentelor şi legilor unor alte culturi, aspecte strecurate parcă pentru o comparaţie demnă de un tratat academic – “Fixatul cu privirea este strict interzis! Este încălcat dreptul la intimitate al persoanelor, plus că energia pe care o trimiteţi unei persoane pe care o fixaţi cu privirea nu este tocmai benefică acesteia. În unele state din America, fixatul cu privirea este interzis prin lege, aşa că poţi fi arestat pentru acest lucru.”

Acest fragment, cu siguranţă are legătură cu experienţa vastă de viaţa a scriitoarei, călătoriile şi şederea în alte spaţii geografice de unde a extras date necesare acestui manual social, cu precǎdere din spaţiul american. De altfel, stilul de a scrie aceastǎ carte se identificǎ cu stilul inconfundabil, concis, uṣor de înţeles ṣi profesionist american.

Sfaturile Simonei nu reprezintă simple sfaturi la care cititorii să se mai gândească. Nu, ele nu sunt alegeri, ci mai degrabă sunt impuse unui om ce trebuie să-şi schimbe atitudinea într-un mod benefic atât pentru el cât şi pentru cei din jur – “Purtaţi-vă ca un oaspete grijuliu atunci când vizitaţi o altă ţară şi nu ca un turist care vrea să „huzurească” într-un hotel de cinci stele şi care este alcoolizat pe toată perioada şederii. Încercaţi să aflaţi cum trăiesc oamenii într-o altă ţară, ce mănâncă, ce ocupaţii predomină, cu ce probleme se confruntă…Nu numai că vă veţi îmbogăţii cunoştinţele, ba mai mult puteţi fi siguri că nu aţi fost degeaba acolo.”.

Practic, nu ai de ales în momentul în care te-ai decis să parcurgi tratatul. Eşti obligat sǎ ţii cont de bunele maniere sociale. Educaţia primează aici, unde eşti învăţat că ceea ce ai făcut până acum nu a fost bine şi că ar trebui să ţii seama de un nou cod de conduită.

 <…să nu uităm că lux înseamnă „confi”> ne transmite autoarea, luxul nu înseamnǎ o atitudine superioară, un dezmăţ al simţurilor negative şi al valorilor materiale, ci mai degrabă este o valoare prin care trebuie să înţelegem că încrederea este cea mai bună armă în a fi “cool”. Iar a fi “cool” nu înseamnă a fi un adolescent scǎpat de sub control, ci mai degrabă reprezintă omul conştient, omul căutător al adevărului, al vieţii simple dar consistente întru înţeles. Cum ai putea să nu fii “cool” într-o astfel de ipostazǎ propusă de autoarea de faţă?

De la “minorii şi alcoolul” până la “când te logodeşti”, viaţa este un tumult prin care treci însă nu-ţi dai seama prin ce cǎi, cu cine interacţionezi şi cât de serios este acest drum aparent banal, rutinat. De fapt, rutina este şi personajul principal al acestui manual, rutina ce nu capătǎ sens ci mai degrabă automatism – o formă fără fond. De aceea şi întrebarea adresată cititorului – cum am putea să-i oferim rutinei fond în forma sa arhi-cunoscutǎ şi plictisitoare?

Stilul cadent de a scrie “Ghidul” are şi un umor intrinsec. Numai citind primul rând şi te identifici cu situaţia respectivǎ ridicându-ţi întrebări – “Dar dacă aş fi putut acţiona altfel aici? Poate ar trebui să mă gândesc mai bine…”

În “Ghidul” şi rolul miresei are hibe. Mireasa poate deveni aceastǎ “bridezille” socială, o mireasă dificilă, perfecţionistă, exagerată pe parcursul pregătirilor pentru nuntă. Nimănui nu îi va face plăcere să fie în preajma ta, dacă te comporţi urât.”

Un extras din viaţǎ demn de remarcat, de fapt, viaţa însăşi şi locurile prin care poposim şi unde trebuie să remarcăm detalii, să practicăm auto-observarea şi să identificăm aspectele negative acolo unde ele există. Un manual prin care învăţăm să fim mai buni ca oameni şi mai stăpâni şi responsabili pe acţiunile şi atitudinile noastre.

Finalul ales pentru a încheia acest ghid este remarcabil atingând un aspect delicat al vieţii cotidiene – comportamentul nostru faţă de cei de lângǎ noi, alte naţionalităţi, etnii sau oameni diferiţi nouă. Cum ne afişǎm în faţa lor? Ce discurs avem şi ce atitudine promovăm? –“Fiecare persoană este diferită în funcţie de etnia pe care o are, locul în care trăieşte, experienţele de viaţă acumulate etc. Acceptă că suntem diferiţi şi poartă-te cu o persoană care aparţine unei alte etnii exact cum ţi-ar plăcea ca ceilalţi să te trateze pe tine.”

 “Ghidul” se întrerupe brusc şi cuprinzator ca un fulger ce străbate văile…Cu ce rămânem din traficul prin…viaţǎ?…

cartea aici http://www.elefant.ro/ebooks/lecturi-motivationale/ghiduri-cum-sa/ghidul-cum-sa-te-porti-ca-sa-fii-cool-190069.html

©2016 – Recenzie de Ana Nedelcu –

filolog, poetǎ, scriitoare, antologator,

reprezentant în România al World Poetry Canada&International

Advertisements