Wireless cu priză la purtător @ filosofia tehnologiei moderne

Încep prin a afirma foarte sincer că nu agreez telefoanele noi şi nici multitudinea de device-uri apărute în lumea noastră “civilizată” care, de altfel, ne mănâncă timp din viaţă reală şi din conexiunea cu existenţa noastră umană. Consider că un telefon e menit să vorbeşti la el când ai nevoie şi cam atât.

De curând însă, am intrat şi eu în lumea “civilizată” a tehnologiei, în caz de forţă majoră (zic eu), adică în lipsa de telefon, întrucât ultimul pe care l–am avut era tras pe modul “vintage 5 ani” , cu bateria rasă de vreme.

Ce să vezi, la noul contract întru în posesia unui telefon modern, cu toate touch-urile incluse, primit gratuit evident, că altfel n-aş fi dat nici 10 lei pe el.

Trecând peste faptul că touch-ul îmi dă bătăi de cap şi de navigare haotică pe ecran (până te obişnuieşti cu tehnologia tabula rasa, durează), un singur aspect m-a făcut să “pun mâna” pe tastatură şi să scriu aceste rânduri: durata bateriei nefericitului dispozitiv.

În acord cu filmele tip Chaplin neştiutorul, iau telefonul în prima zi de viaţă şi zic să navighez şi eu pe el, că na, măcar să învăţ să dau un telefon (ce mă interesa în mod principal). Trecând prin diverse aplicaţii ale telefonului (fără acces la net deocamdată), am remarcat cu stupoare că bateria respiră la foc intens şi îşi dă duhul sub ochii utilizatorului. Am zis că poate nefericitul dispozitiv o fi stricat şi am decis să mă reînfiinţez la serviciul clienţi din magazinul cu pricina. Probabil că femeia de acolo s-o fi întrebat de pe ce planetă am aterizat cu astfel de întrebări, adică ce se întâmplă cu bateria telefonului de îşi dă sfârşitul într-o singură zi sau în câteva ore? (!!??)

…la care ea îmi zice: “Păi cu cât este mai performant telefonul, cu atât se consumă mai repede bateria.” (ce mă!!???)

“Mai să fie!…” mi-am zis eu şocată de “magia” tehnologiei actuale. Adică, miile de oferte îţi bagă pe gât abonamente de tip “nelimitat” pe toate palierele conversaţionale (net, fix, voce, roaming etc.) dar nu prea ai cu să le foloseşti, cu alte cuvinte.

“Deci asta era filosofia tehnologiei de top”, îmi zic eu încă în stare de şoc. “Vindem wireless la kilogram, dar nu uitaţi de priză la dispozitiv, că altfel, nu aveţi cum să va conectaţi la hell-ul virtual creator de dependenţe care mai de care.”

Good point! Mă apuc şi de ceva cercetare pe teren şi întreb şi eu câţiva prieteni cum e cu telefonul performant. “Aaa, daa, îl incarc zilnic, mai ales dacă stau pe chat şi facebook…”.

Întrebarea mea este: pe când şi telefonul a cărui baterie nu se consumă? Dacă tot vrem să devenim virtuali…

Iată cum bateria telefonului devine o grijă zilnică în plus pentru omul utilizator de tehnologie. Să fac loc în geantă şi pentru priza de telefon…şi pentru căşti…cine a zis că tehnologia ne uşurează viaţa??!! Nu de alta, dar telefoanelor vechi (domnul să le odihnească 🙂 le ţinea bateria câte o săptămâna, două…

Mă mai întreb de ce unii oameni s-au pierdut prin munţi şi văi, neavând priză la îndemna naturii înconjurătoare…trist…

Mă mai întreb cu ce scop au fost create aceste telefoane şi tehnologia ultra-avansată?…

Acum, pe sistem self-sustained, cât să pedalezi la bicicletă ca să-ţi încarci bateria la telefon?! Sau ce te faci dacă n-ai bicicletă?! …

Să ne trăiască I Phone-le!

©LiterAnART

iphone-2390121_960_720

Advertisements